Constantin Roibu: „Anul trecut am spus că declararea insolvenţei la Oltchim este cea mai proastă variantă. Şi iată că am avut dreptate!”

• Fostul director general de la Oltchim, Constantin Roibu, la emisiunea TV „Criterii politice”:

Miercuri, 11 decembrie, fostul director general de la Oltchim, Constantin Roibu, a fost invitat la emisiunea „Criterii politice” de la VTV, prilej cu care a prezentat câteva date despre situaţia societăţii şi despre procedurile de privatizare. „Oltchim SPV este un vehicul care este constituit special pentru a duce la îndeplinire un proiect. În cazul Oltchimului, este practic o nouă societate care se înfiinţează pe acest SPV şi care va fi scoasă la vânzare, sau ale cărei acţiuni vor fi scoase la vânzare. Ideea care se urmăreşte la Oltchim este următoarea: ca activele bune, cum le-au numit administratorii judiciari de la Oltchim, să fie transferate în această nouă societate care se înfiinţează, care este curată de datorii şi nu are ipoteci. Vor rămâne toate obligaţiile faţă de bănci şi creditori la societatea veche. Acum depinde cum este gândită structura de acţionariat la noua societate. Se poate face acţionariat la noua firmă să fie deţinut de către Oltchimul vechi şi, în momentul în care faci vânzarea, vinzi pachetul de acţiuni şi banii care se obţin intră în Oltchimul vechi, unde se face distribuţia banilor, conform legii insolvenţei. Dacă suma cu care se face vânzarea acestor acţiuni este îndestulătoare, toţi care au avut garanţii pot să-şi recupereze toţi banii şi după aceea se face repartizarea către creditorii chirografari. Au fost fel de fel de speculaţii care au apărut în presă. La un moment dat, s-a discutat că vor intra numai anumite active din cadrul Oltchimului în cadrul SPV-ului. Trebuia făcută publicitate despre privatizare cu cel puţin două luni înainte. Normal este ca, în momentul în care se hotărăşte constituirea SPV-ului, acesta trebuie aprobat de către adunarea creditorilor. Această adunare aprobă ca, în acest SPV, să intre activele care vor fi eliberate de sarcini ca să poţi să creezi SPV-ul fără nici un fel de obligaţii. Până în momentul de faţă nu s-a publicat în Buletinul Insolvenţei constituirea SPV-ului şi ce conţine acest SPV. Dacă s-a aprobat şi nu s-a făcut publicarea în Buletinul Insolvenţei este cu totul altceva. La fel, toate hotărârile care se dau de către judecătorul sindic se publică în Buletinul Insolvenţei. E adevărat că au fost instanţe - ultima pe 16 noiembrie - care nici până acum nu au apărut în Buletinul Special al Insolvenţei. De ce se întâmplă acest lucru şi de ce se ţin lucrurile atât de secrete şi nu se dă publicităţii, conform legii, toate hotărârile care privesc o societate în insolvenţă? De asemenea, nu o să pot să înţeleg şi nu ştiu cum cum s-ar putea cineva să depună o ofertă pentru a cumpăra ceva, dar, de fapt, nu ştie ce cumpără. În funcţie de ce va fi acel preţ care îl oferi când tu nu ştii ce cumperi? Se depun ofertele până la 31 ianuarie 2014 pentru ceva care noi o să vindem, o să negociem cu fiecare să vedem la oferta pe care au dat-o ce vor cumpăra şi, în funcţie, de negocieri vom constitui SPV-ul. Există riscul să păţim acelaşi lucru ca la licitaţia eşuată din toamna anului trecut, cu Dan Diaconescu, unde s-au făcut oferte şi în momentul în care să se demonstreze dacă există sau nu banii, până la urmă nu s-a mai ştiut nimic. În primul rând, trebuie să hotărăşti ce vinzi şi să spui ăstea le vând! Am mai citit nişte declaraţii despre un raport de evaluare care spune că Oltchimul trebuie vândut la valoarea de 290 milioane euro, dar nu mai puţin de 160 milioane euro. Cum poţi să faci asemenea afirmaţii? Ştiţi, eu scot la vânzare maşina asta, vreau pe ea 30.000 euro, dar nu o vând cu mai puţin de 15.000 euro. E ceva care eu nu mai înţeleg şi nu-mi dau seama unde se va ajunge. Suma minimă este valoarea de lichidare a Oltchimului. Adică, dacă Oltchimul se va lichida, asta este suma care se estimează că se va obţine. Nu poţi să te apuci să tai instalaţiile fără să faci decontaminarea instalaţiilor, după care ai nevoie de utilaje cu care să faci tăierea. Dacă se respectă legislaţia care este astăzi în România şi UE, după ce ai făcut tăierea trebuie să faci curăţirea solului. Tot pământul care este contaminat, trebuie să îl iei şi să-l duci să-l incinerezi. Toate acestea te costă. Dacă tragi o linie şi faci calculele, o să ajungi la concluzia că trebuie să mai vii cu bani de acasă. Marca Oltchim este marcă înregistrată. A ţinut cont cineva de acest lucru? Caietul de sarcini este normal să cuprindă ceea ce vinzi. Mie mi se pare că lucrurile se desfăşoară de la coadă spre cap. Se va întâmpla la fel cum s-a întâmplat la privatizarea din 2012. Acum ce facem? Scoatem la vânzare sau să depună oferte - indiferent dacă s-a făcut sau nu caiet de sarcini - exact în perioadă de vacanţă. Din 15 decembrie până în 15 ianuarie nu mai lucrează nimeni. Bănci, fonduri de investiţii, toată lumea este în vacanţă. Cine să pregătească oferta, când să cumpere caietul de sarcini, când să pregăteşti garanţiile? Legea insolvenţei are nişte etape şi nişte termene. Probabil că s-a ajuns în luna ianuarie pentru că sunt constrânşi de termenele pe care le au. Fostul ministru al Economiei, Varujan Vosganian, spunea încă din luna septembrie că administratorii judiciari vor definitiva constituirea SPV-ului. Oare de ce nu se respectă aceste termene? Vine noul ministru al Economiei şi spune, nu domnule, pe 20 noiembrie se va aproba înfiinţarea SPV-ului şi pe 17 ianuarie va avea loc depunerea de oferte angajante. Înainte de a se declara insolvenţa la Hidroelectrica, eu am fost chemat la Ministerul Economiei de către domnul Vulpescu să mi se forţeze mâna să declar insolvenţa la Oltchim. Eu am refuzat acest lucru. Am spus atunci că declararea insolvenţei la Oltchim este cea mai proastă variantă. Şi iată că am avut dreptate! Anul trecut, am fost obligat să opresc Combinatul pentru că n-am avut nici un fel de sprijin şi toate soluţiile pe care le-am prezentat în consiliul de administraţie şi la conducerea Ministerului Economiei nu au fost acceptate. Mi-am dat seama că nu am nici un fel de ajutor. Din contră, mi se puneau beţe-n roate. Întâmplarea a fost ca să fiu la Parlament, cu parlamentarii din Vâlcea şi Argeş, mai mulţi primari şi fostul ministru Chiţoiu şi toată lumea a văzut că am dreptate. Un secretar de stat care era atunci în Ministerul Economiei îl întreba pe ministrul Chiţoiu: ce facem, îl punem să-şi retragă demisia? Atunci mi-am dat seama că este o lucrătură şi, bineînţeles, că am plecat eu”, a spus Roibu.

Roibu: „Dacă cel care va cumpăra combinatul va şti ce să facă, Oltchimul va fi una din fabricile cele mai mari din sud-estul Europei”

În partea a doua a emisiunii TV, fostul director general de la Oltchim, Constantin Roibu, a mai declarat: „Un lucru pozitiv este faptul că actualul ministru al Economiei este din Piteşti şi asta îmi dă o oarecare garanţie că, în mod sigur, activele din petrochimia de la Piteşti vor fi luate în calcul. Am speranţa că dânsul, fiind piteştean, se va bate inclusiv dacă există un investitor care să preia la pachet Oltchimul cu Arpechimul, am convingerea că se va întâmpla acest lucru. Partea negativă este că s-a organizat această depunere de oferte într-o perioadă care nu este absolut deloc propice pentru aşa ceva. Poţi să mergi să gândeşti mai departe că sunt pregătiţi pentru acest lucru cei care au ştiut dinainte acest scenariu. Cei care ar fi interesaţi să cumpere sau ar fi fost posibil să vină pentru cumpărare. Vedeţi, caietul de sarcini a apărut astăzi (miercuri, 11 decembrie - n.r.). Se pune întrebarea: când să-l achiziţioneze investitorul interesat, când să pregătească oferta? Normal ar fi din momentul în care ai pus în vânzare caietul de sarcini să se facă un audit. Fiecare investior să vină să vadă ce cumpără. Dacă vii cu oferta trebuie să pui garanţia şi banii să-i pui într-un cash colateral, într-un cont bancar. În momentul în care intri în posesia activelor, eliberezi bani. În situaţia în care suma care se va face vânzarea e o sumă care să fie peste valoarea de lichidare, în nici un caz nu se va ajunge la tăiere. Se ajunge la tăiere în situaţia în care se oferă o sumă derizorie. Ca să nu se ajungă la tăiere, important este ca suma la care se face adjudecarea să fie o una mare. Era mult mai convenabilă majorarea capitalului social al Oltchim, prin conversia datoriilor în acţiuni, pentru că dacă făceai conversia nu ajungeai în insolvenţă. Fabrica ar fi funcţionat la 40%-50% din capacitate, nu pierdeai pieţele şi clienţii, nu ajungeai să disponibilizezi mai mulţi angajaţi. Plus, alt preţ îl obţi pe o fabrică pe care o vinzi funcţionând şi alt preţ obţi pe o fabrică oprită. A trecut o iarnă, mai trece o iarnă peste nişte instalaţii care sunt oprite şi nu se ştie cum sunt conservate. În anul 2007, înainte de a se face acea escrocherie de diminuare a capitalului social şi blocarea majorării capitalului, valoarea Oltchimului pe bursă era de peste 900 milioane de euro. Atunci Oltchim era singur, fără partea de pertochimie de la Piteşti. Ca să reporneşti toate instalaţiile de la Vâlcea şi Piteşti, este nevoie de o sumă minimă de 100 milioane euro. La Piteşti, toate autorizaţiile au expirat şi trebuie să o iei de la capăt. Numai aici e vorba de o sumă de 20 milioane euro. Sunt convins că dacă vine un investitor serios care ştie cum funcţionează instalaţiile şi să exploateze aceele segmente de piaţă pentru care Oltchimul este unic producător în zonă, Oltchimul poate deveni foarte profitabil. Cel mai important este să aibă materiile prime cu care să poată să funcţioneze cu fabricile la capacitate. În situaţia în care se activează petrochimia la Piteşti, împreună cu lanţul de instalaţii de la Râmnicu Vâlcea, se poate ajunge la o cifră de afaceri care depăşeşte 1 miliard euro pe an, iar profitul care se realizează poate să ajungă la 60-80 milioane euro. În situaţia în care se reporneşte şi rafinăria de la Piteşti, cifra de afaceri sare de 3 miliarde euro pe an. Eu aş pleca de la preţul făcut de firma de evaluare şi aş da jos din preţ banii pe care trebuie să-i scot din buzunar ca să pornesc aceste instalaţii. La Vâlcea, din august 2012, când a fost oprit combinatul şi până astăzi nu s-a depăşit 10% din capacitate. Uitaţi-vă ce a însemnat economia Vâlcii şi puterea de cumpărare a populaţiei! Fără funcţionarea Oltchimului, Vâlcea este la pământ. Investitorul care va câştiga licitaţia trebuie să scoată minim 200 milioane euro ca să le aducă în stare de funcţionare, plus alţi bani ca să umple conductele cu ţiţei din Constanţa şi Piteşti - în jur de 60 milioane de dolari -, plus 200 milioane de euro pe lună capital de lucru. Acest capital trebuie să îl ai cel puţin pentru două luni de funcţionare, ceea ce înseamnă 400 milioane de euro. În total, vreo 640 milioane de euro investiţii, plus costul cumpărării Oltchimului SPV. Eu zic că Oltchim merită aceşti bani. Sunt fabrici în lumea asta şi rafinării care sunt mult mai bine amplasate decât Piteşti care se pot achiziţiona pe bani mai puţini. Avantajul pe care îl prezintă această afacere este următorul: sunt foarte puţine fabrici care să aibă după ele un lanţ de petrochimie aşa cum este la Vâlcea şi Piteşti. Oltchim prezintă un mare avantaj: are anumite produse care este unic producător în zonă, precum şi faptul că poate să-şi asigure necesarul de materii prime din surse apropiate. Dacă cel care va cumpăra combinatul va şti ce să facă, Oltchimul va fi una din fabricile cele mai mari din sud-estul Europei. Problema cea mai grea la Oltchim a fost lipsa capitalului de lucru, mai ales după ce s-a făcut diminuarea capitalului social în 2007. Am rămas fără capital de lucru în momentul în care s-a făcut diminuarea capitalului social, iar capitalurile proprii au devenit negative. În aceiaşi adunare a acţionarilor trebuia să se majoreze capitalul la loc şi să dea drept de preferinţă acţionarilor minoritari”.