Sufletul Dianei Moţ strigă după dreptate

Legile strâmbe pot fi schimbate dar ce facem cu judecătorii?

Aproape toţi vâlcenii ştiu cazul Dianei Moţ, fetiţa de 12 ani ucisă în 15 martie 2010, în centrul Râmnicului, în Postul Paştelui, de o călugăriţă. Fata a murit traversând legal o trecere de pietoni din cea mai mare intersecţie din oraş.
Cum a murit un copil
Claudia Oprea, măicuţa Iustina de la Mânăstirea Hurezi, care a ignorat culoare a roşie a semaforului şi accelerând a lovit-o pe trecerea de pietoni pe Diana. Călugăriţa ,a primit la primă instanţă un an şi jumătate cu suspendare. Deşi Codul Penal spune că uciderea din culpă se pedepseşte cu 2-7 ani. La apelul făcut de părinţii îndoliaţi pedeapsa a crescut la 2 ani dar tot cu suspendare. La a treia şi ultima instanţă s-a păstrat decizia celei de a doua şi părinţii fetiţei ucise au fost puşi să plătească statului cheltuieli de 9 milioane lei vechi. Presa din Vâlcea, dar şi cea naţională, a încercat cât s-a putut să pună lucrurile în mişcare. Ziariştii s-au arătat revoltaţi, pe bună dreptate, că dosarul a fost trimis în instanţă abia după 6 luni şi după ce familia Moţ a apărut pe posturi naţionale TV cerând dreptate. Presa s-a arătat indignată de cum a decurs procesul penal. Apoi timpul a trecut şi majoritatea jurnaliştilor nu au mai urmărit procesul civil. Un proces care continuă şi astăzi la Judecătoria Râmnicu Vâlcea spre disperarea familiei. Claudia Oprea a condus un autoturism asigurat pentru daune de 1,5 milioane euro în caz de accident mortal. Accidentul a dus nu numai la uciderea Dianei dar şi la rănirea gravă a altei fetiţe. Călugăriţele de la Hurezi au mituit familia celei de a doua fetiţe cu o vacă şi un calculator pentru a nu mai avea pretenţii. Părinţilor Dianei nu i-au dat nimic, nu i-au ajutat la înmormântare sau pomeni. Posibil nici să nu se fi rugat pentru sufletul ei. Claudia Oprea este bine mersi la mânăstire în continuare. Firma de asigurare nu a plătit nicio daună. Avocaţii şi instanţele implicate au câştigat venituri în acestă perioadă din proces. Au trecut 3 ani şi jumătate. Familia Moţ a cheltuit sume importante. S-a împrumutat, mama Dianei a renunţat la locul de muncă fiind văzută în cimitir în fiecare zi dar şi în centru Râmnicului, la orele 14 , acolo unde i-a murit fata. Întreaga familie a urmat şi urmează încă tratament psihologic. Petre Moţ, tatăl fetei, trece săptămânal pe la Mânăstirea Hurezi. Încearcă să dea de ucigaşă, încearcă să primească o alinare, să i se ceară o iertare. L-am însoţit zilele trecute acolo. Maica stareţă nu primeşte pe nimeni, e ocupată cu rugăciuni. Călugăriţa vinovată este anunţată prin telefon mobil ( ce naiba de călugăriţe sunt astea care au telefoane mobile şi conduc Mercedesuri şi Volswagen Pasat numai Dumneyeu ştie !) şi nu iese din chilie. Una dintre cele mai mari şi bogate lăcaşe de cult din judeţ nu a putut da măcar un leu familiei Moţ deşi aici se încasează, la negru, de la credincioşi sume imense pentru donaţii, acatiste şi alte servicii religioase. Nici conducerea BOR din Vâlcea nu s-a arătat mai milostivă.

De ce tace Justiţia

Iar instanţele nu au uneori logică în demersurile de a stabili vinovăţia, prejudiciile şi a da decizii reparatorii. Ujna din judecătoare a mers până acolo încât să întrebe o martoră câte măsline erau în farfurii la pomana Dianei de după înmormântare. Instanţele au solicitat nenumăraţi martori deşi martorii dăduseră declaraţii la Poliţie şi Procuratură. Aducerea martorilor, unii domiciliaţi departe de Râmnic, în faţa instanţei a căzut tot în sarcina familiei Moţ care a cheltuit alţi bani pentru aceasta. ,,Nu mai ştiu nici eu exact cât am cheltuit noi. Nu am ţinut socoteala, nu am strâns chitanţe. Duc colegii Dianei la cofetărie de câteva ori pe an în memoria fetiţei, uneori nu mai dorm şi mă treyesc gândindu-mă la ea. De ziua mea şi a soţiei telefonul ei sună. Avea setată data noastră pentru a ne felicita. Suntem o familie distrusă şi pe măsură ce trece timpul ne-am pierdut credinţa. Ne mai ţine speranţa că o instanţă ne va face cumva dreptate măcar pe cale civilă. Vedem fel de fel de procese în care oameni care nu au ucis pe nimeni sunt condamnaţi să plătească daune sau să facă puşcărie. Şi nu înţelegem cum judecă judecătorii şi de ce nu se pun măcar câteva minute în locul nostru !,, spune Petre Moţ.

Pentru familiile îndoliate corupţii nu sunt vinovaţi

Sunt multe familii în ţară cu suferinţe asemănătoare familiei Moţ. Oameni care şi-au pierdut rude apropiate în accidente rutiere. Aceste familii află din presă despre condamnarea lui Becali, Fenechiu, Gutău, Frâncu, Adrian Năstase , Solomon şi alţii. Este logic ca ei să nu priceapă cum un primar poate face puşărie pentru că se spune că a cerut sau că a luat nişte bani. Cum un parlamenatr ca Becali sau Solomon pot face puşcărie sau un fost premier ca Năstase. Toţi aceşti oameni nu au ucis pe nimeni. În acelaşi timp în libertate sunt o grămadă de oameni care au ucis precum Claudia Oprea. Nu numai că nu au primt pedepse cu executare dar nici nu au depsăgubit material victimele. Iar în cazuri ca cele de faţă, când instanţa ar putea da rapid o decizie prin care firma de asigurare să achite toate pagubele produse plus daune morale nu se face nimic.
Model de urmat
Instanţa vâlceană care judecă cazul în prezent poate urma cazul celei din Capitală. Pe 16 august 2010, şase nou-născuţi mureau la Maternitatea Giuleşti, după ce un incendiu a distrus aproape complet un salon în care se aflau 11 nou-născuţi. Instanţa a avut nevoie de aproape trei ani pentru a da un prim verdict în acest caz. Magistraţii de la Judecătoria Sectorului 6 au decis ca Maternitatea Giuleşti să plătească daune de câte 80.000 de lei pentru fiecare nou-născut care şi-a pierdut viaţa în tragicul incident. De asemenea, Maternitatea Giuleşti trebuie să plătească o amenda penală de 400.000 de lei pentru ucidere din culpă.
Judecătorii vâlceni au la dispoziţie o poliţă de asigurare pe baza căreia pot dispune despăgubiri. Şi trebuie să mai ţină cont că familia Moţ, spre deosebire de familiile cărora le-au fost ucişi pruncii în incendiul din Maternitate, a investit timp de 12 ani în creşterea şi educarea fetiţei ce le-a fost omorâtă, timp în care s-au legat puternic sentimental de acest copil, care le-ar fi fost sprijin la bătrâneţe. Deci pierderea este mult mai mare. Nu are rost să mai întrebaţi, doamna judecătoare, câte măsline au fost în farfurie la pomana Dianei, aşa cum a procedat o altă instanţă spre indignarea celor prezenţi la proces. Aveţi o poliţă de asigurare, aveţi o vinovată condamnată penal pentru această faptă şi aveţi un copil de 12 ani ucis. Faceţi dreptate familiei îndoliate. Încercaţi să vă gândiţi cum aţi da decizia dacă fetiţa ucisă ar fi fost a dumneavoastră şi apoi pronunţaţi-vă!
P.S. Rugăm politicienii vâlceni dar şi jurnaliştii care sunt părinţi să fie prezenţi în data de 8 octombrie la Judecătoria Vâlcea pentru a urmări alături de familia Moţ desfăşurarea procesului ajuns la al nu mai ştim al câtelea termen.