Ion Cîlea vrea să redeschidă minele de aur din Vâlcea

Ion Cîlea vrea să redeschidă minele de aur din Vâlcea

Risipite printre dealuri şi păduri, comunele Creţeni, Roşiile sau Grădiştea stau, cum spun unele legende locale, pe comori ascunse şi gorgane de aur. Încă mai sunt bătrâni locuitori ai satelor care susţin că la temelia unor vechi conace, unele arătoase şi astăzi, s-ar găsi găleţi doldora cu salbe şi icuşari îngropate de frica haiducilor. În ultimii ani, oamenii locului s-au obişnuit cu diverşi necunoscuţi înarmaţi cu tot felul de unelte săpând cu speranţa că vor da peste astfel de comori.

Nu sunt puţini, de asemenea, nici cei care, în zilele dedicate unor sfinţi pedepsitori, susţin că ar fi văzut pe dealuri sau la margini de păduri nişte lumini mişcătoare ca nişte flăcări izbucnite din pământ, semn că pe-acolo s-ar fi petrecut jocul de comori ascunse. Cel mai mare adevăr, însă, este că, până astăzi, nici un localnic nu s-a îmbogăţit pe seama vreunor tezaure de aur descoperite.

De-o bună bucată de vreme, lumea de-aici şi de iurea trăieşte sub obsesia celui mai preţios metal care, în imaginaţia sa, a devenit cea mai sigură investiţie. Cererea de aur la nivel mondial a crescut vertiginos, iar mari investitori şi bănci cumpără lingouri pe bandă rulantă. Din acest motiv cursul aurului a înregistrat o creştere spectaculoasă. În ultimii 12 ani, de exemplu, preţul aurului a sporit de 6,5 ori, iar cererea mondială s-a dublat. Și, potrivit unor prognoze globale, nu este exclus ca, în următorii 2-3 ani, uncia de aur (31,10 grame) să depăşească valoarea de 2.300 dolari faţă de media a 1.800 dolari cât valorează în prezent. Explicaţia nu e greu de desluşit: frenezia după aur a sporit în raport invers proporţional cu încetinirea ritmului de creştere economică la nivel mondial.

La ora actuală, cel mai mare producător de aur din Europa continuă să fie Finlanda. În România, însă, tot la ora actuală, nu mai există nicio exploatare autorizată de aur, deşi, prin zăcămintele sale cunoscute şi evaluate, ţara noastră ar putea să ia locul Finlandei. Munţii Carpaţi ascund o avere colosală, zăcămintele de aur fiind estimate în preţurile de-acum 15-20 de ani la peste 86 miliarde dolari. Numai costurile mari de exploatare a celor aproximativ 1.500 tone de aur estimate de geologii români în subsolul ţării au făcut ca aceste uriaşe zăcăminte să rămână în pământ.

În condiţiile de criză şi austeritate prelungită, Europa şi, implicit, România vor fi tot mai mult împinse de la spate să-şi reconsidere zăcămintele subterane şi să-şi folosească mult mai intens resursele. Devine, deci, tot mai acută nevoia de reconsiderare a mineritului. N-o să spun eu, au afirmat unanim experţii economici precum că, în perspectiva apropiată, se va impune stabilirea unor reguli clare care să revitalizeze industria mineritului sub atenta supraveghere a autorităţilor locale. Astfel de responsabilităţi, în actualele conjuncturi economice, le resimţim şi pe umerii noştri. Iar ca obiectiv prioritar am în vedere, ca să mă refer doar la minerit, Valea Lotrului.

Există în arhivele statului studii geologice şi mineralogice de la jumătatea secolului trecut care confirmă existenţa în subteranele de la Valea lui Stan a unui bogat zăcământ aurifer căruia specialiştii din acea vreme nu s-au sfiit să-i spună “rezervă naţională”. Exploatările din această zonă auriferă s-au închis brusc în anul 1967, pare-se, din cauza costurilor de extracţie ridicate în raport cu valoarea aurului. Azi, când preţurile au atins cote nemaiîntâlnite, devine posibilă reluarea exploatării, cu singura observaţie asupra retincenţelor faţă de tehnologia bazată pe cianurarea minereului. Dar, după ştiinţa mea, a existat, şi încă lungă vreme, tehnologia de extracţie prin flotaţie. Poate că de-aici, din acest punct nodal, va trebui să facem primii paşi, lăsând în seama specialiştilor să se pronunţe.

Ion Cîlea
Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea
NR ÔÇô Titlul ne aparţine