Criza apei poartă un nume: BUZOIANU! Demisia!!!

Zilele acestea, mașinăria de comunicare useristă funcționează la turație maximă. Mesaje repetate obsesiv, vinovați inventați din mers, manipulări distribuite în buclă – totul pentru a masca un fapt simplu și verificabil: criza apei din Prahova și Dâmbovița nu este rezultatul unui context nefericit, ci consecința directă a unor decizii administrative proaste, asumate fără consultarea specialiștilor și împotriva tuturor avertismentelor.

În centrul furtunii – ministrul Mediului, Diana Buzoianu, și oamenii pe care i-a instalat în structurile-cheie ale Apelor Române în ultimele luni. O echipă contestată încă de la numire, fără experiență tehnică dovedită, dar extrem de disciplinată politic. Iar la finalul acestui lanț decizional, sute de mii de oameni au rămas fără apă potabilă, spitale și școli și-au suspendat activitatea, iar județele Prahova și Dâmbovița au intrat într-o criză cu efecte în cascadă.

Cum a început totul – cronologia unui dezastru previzibil

Din date publice și declarații ale specialiștilor, reconstituim filmul unui eșec administrativ:

15 iunie 2025 – se anunță oficial „evacuarea controlată” a apelor din Barajul Paltinu. Decizia nu stârnește atunci îngrijorare majoră, dar beneficiarii sistemului de alimentare cu apă sunt puși în gardă.

12 septembrie 2025 – Diana Buzoianu îl demite pe directorul ANAR, Sorin Lucaci, invocând pierderi de fonduri PNRR. În locul lui este numit, în regim de urgență, Florin Ghiță, considerat apropiat al USR.

15 septembrie 2025 – Ghiță primește mandatul „de reorganizare”. Apele Române intră într-o perioadă de schimbări rapide – pe hârtie, reformă; în realitate, o epurare administrativă care lasă în funcții-cheie oameni fără expertiză tehnică.

27 septembrie 2025 – presa anunță că lacul Paltinu a coborât la 36% din capacitate. Întâmplare? Consecință a vidului administrativ? Rămâne de clarificat.

Octombrie 2025 – ordinul decisiv. În ciuda avertismentelor specialiștilor, ministrul Mediului dispune demararea unor lucrări la baraj, lucrări ce necesită scăderea nivelului apei sub zona de potabilitate. Fără surse alternative, fără plan B. O decizie care afectează 20 de localități din două județe.

Criza devine inevitabilă.

Dezastrul lovește – și începe operațiunea de acoperire a vinovăției

Când populația a rămas fără apă, spitalele și școlile și-au suspendat activitatea, iar presiunea publică a devenit greu de ignorat, ministerul încearcă să stingă scandalul printr-o manevră riscantă: ordonă pomparea în rețea a apei nepotabile, măsură cu potențial de catastrofă sanitară.

Directorul ESZ Prahova, Bogdan Chițescu, refuză. Din acest punct, devine ținta linșajului mediatic: HotNews, Digi24, G4Media – publicații care preiau în bloc aceeași narațiune, aceeași țintă, același vinovat.

În locul femeii care a dispus lucrările?
Funcționarul care refuză să pompeze apă murdară în rețeaua publică.

Iar refuzul îl costă: corp de control, presiuni administrative, tentativa de demitere.
Ce vedem nu mai este doar incompetență – ci posibile fapte penale:
abuz în serviciu, șantaj, instigare la contaminarea apei potabile.

Și dacă nu era destul – se oprește energia

Criza apei lovește populația. Criza energiei lovește economia.

La Brazi se închide centrala electrică – 10% din energia României dispare peste noapte. Prețurile cresc cu 40%, iar în aceeași zi este suspendată activitatea rafinăriei Lukoil. Se vorbește deja despre oprirea OMV Petrom.

O avalanșă de vulnerabilități: apă – energie – combustibil.
O amenințare la siguranța națională, creată nu de context, ci de decizie.

Și în timp ce țevile se golesc, iar facturile explodează, mașinăria politică lucrează: memorie scurtă, țapi ispășitori, repovestirea realității.

Cine plătește?

Românii.
Ca întotdeauna.

Fraierii – cum își numesc ironic cetățenii cei care se rotesc, se numesc, se protejează între ei.
Fraierii care ridică din umeri, suportă, acceptă.

Fraierii care își beau apa cu bidoiul, își plătesc factura triplată și speră că data viitoare va fi altfel.

Dar adevărul rămâne: fără reacție, sistemul nu se schimbă; fără responsabilitate, vinovații revin; fără presiune publică, greșelile devin politică de stat.

Iar un popor care tace plătește întotdeauna nota.

Dacă ai informații, documente, fotografii, declarații ale specialiștilor implicați în gestionarea barajelor, trimite-le redacției. Ancheta continuă.