• În atenţia ANI şi DNA:
Instituţiile statului cu atribuţii de control şi de cercetare penală - ANI şi DNA - ar trebui să se sesizeze cât mai rapid în cazul primarului din comuna Ioneşti, Constantin Neagoie. Spunem asta pentru că există flagrante diferenţe între averea declarată public de Împăratul-Neagoie şi cea reală. Spre exemplu, Constantin Neagoie menţionează în ultima declaraţie de avere (din data de 23 aprilie 2012) că deţine mai multe terenuri în comuna Ioneşti în suprafaţă totală de numai 25 de hectare, însă, în realitate, nababul Neagoie are direct sau indirect peste 88 de hectare de pădure şi 48 de hectare de teren agricol, toate plasate în comuna pe care o păstoreşte - Ioneşti. La capitolul case, Constantin Neagoie a trecut doar vila din Râmnicu Vâlcea, de 1.200 mp, “uitând” să înscrie şi ranch-ul din Ioneşti cu piscină şi o vilă imensă, toate construite anii trecuţi. Potrivit unor surse locale bine informate, baronul de Comchim deţine un parc de 21 de maşini de lux (Mercedes, BMW X3, BMW X5, Audi, Porsche, etc.), dar în declaraţia de avere Constantin Neagoie nu a trecut... nici un autoturism.
În fine, acesta mai spune că în bănci a reuşit să agonisească o avere de invidiat: 200.000 lei, plus 200.000 de euro, nişte sume care ridică mari semne de întrebare pentru că, anul trecut, din salariul de edil-şef, Neagoie a ridicat doar 23.000 lei, iar soţia sa a luat de la Comchim suma de 33.000 lei. Evident, că alte “afaceri murdare” i-au rotunjit conturile baronului de Ioneşti. Patronul Constantin Neagoe şi-a făcut numai duşmani prin aroganţa pe care o afişează şi opulenţa care-i debordează 24 de ore din 24. În societatea vâlceană, ca de altfel în toată ţara, a avea bani nu înseamnă totul. Relaţiile interumane şi, mai ales, modul în care te percep semenii de lângă tine, îţi stabilesc locul în societate. Până prin anul 2000 salariat la Oltchim, Constantin Neagoie a prins un culoar favorabil cumpărând produse clorosodice de la gigantul industrial şi apoi revânzându-le beneficiarilor din ţară. În urmă cu mai mulţi ani, baronul Neagoie a obţinut semnarea unui contract de exclusivitate cu Oltchimul, prin care vindea en-gross sodă fulgi celor interesaţi.
Datorită blocajului financiar şi lipsei de lichidităţi băneşti, acesta obţinea în contrapartidă diverse utilaje sau produse pe care le vindea altor beneficiari sau îşi achita datoria de la Oltchim cu ele. Sistemul compensărilor funcţionează ca trocul de pe vremuri, aducând foloase nenumărate iniţiatorului schimbului. Ca mai toţi oamenii avuţi (aici mă refer la marfa şi nu la bani), Constantin Neagoie practică un comision de circa 20% din valoarea mărfii cumpărate. Până când nu se va înfiinţa o închisoare a datornicilor, ca urmare a emiterii de către legislativ a unor legi draconice, “ţepele” vor curge cu duiumul, de parcă am fi o ţară de “ţepari”. În acest domeniu al legislaţiei, procedura de recuperare a debitelor este greoaie şi costă timp şi ceva bani buni. Aşa s-au înfiinţat recuperatorii care funcţionează în afara cadrului legal. Până la “baronul” Constantin Neagoe nu s-a mai auzit ca ofiţeri superiori de poliţie să devină recuperatori. Instanţa de judecată şi oprobiul public sunt, deocamdată, singurele căi de îndreptare a situaţiei sale economice.
De ce nu o fi procedat aşa de la început? Prin anul 2007, un deputat de Giurgiu (PSD) a vândut prin firma soţiei sale un utilaj la SC Oltchim SA. Contravaloarea acestuia a întârziat să-i intre în cont şi omul s-a văzut nevoit să apeleze la un coleg de Parlament, atunci mare director la o societate mare din judeţ, pentru a interveni la Oltchim, spre impulsionarea virării banilor. Cum directorul general al Oltchim nu se afla în localitate, şi cum vâlceanul nostru ştia că patronul Constantin Neagoe are relaţii comerciale cu această societate, ex-deputatul nostru l-a sunat pe acesta, rugându-1 să intervină. Spre surpriza sa, a auzit din gura “baronului” că intervenţia se va face şi foarte eficient, dacă beneficiarul îi achită anticipat 20% din valoarea utilajului. Vă imaginaţi că imensa sumă pretinsă 1-a lăsat fară grai pe intervenient, care, cu simplitate şi onestitate, nu s-a angajat “în afacere”, urmând să-1 întrebe pe deputatul giurgiuvean dacă acceptă. Neprimind nici un răspuns, a doua zi, Constantin Neagoie şi-a redus pretenţia şi a comunicat că reduce comisionul pretins la 15%. În faţa acestei atitudini, “afacerea” nu s-a mai încheiat, plata utilajului facându-se normal, fară intervenţia patronului de la SC Comchim SRL.
(Nicu Trandafir)
Web Design by DowMedia