Cumnata lui Drulă, în guvern pe bani publici: cereri de deconturi, salariu de 100.000 euro anual, avere uriașă și un USR blocat în propriile contradicții
Numirea Alinei Gîrbea, cumnata liderului USR Cătălin Drulă, în funcția de secretar de stat la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, aruncă din nou luminile reflectorului asupra mecanismelor de promovare internă din partidul care s-a prezentat ani la rând drept vârful de lance al meritocrației, transparenței și anticorupției. În realitate, cazul Gîrbea dezvăluie un amestec de relații de familie, jocuri politice și privilegii bugetare, ascunse în spatele unui discurs moralizator livrat în buclă electoratului.
Ancheta GÂNDUL a arătat că imediat după numire, Alina Gîrbea i-a solicitat ministrului Dragoș Pîslaru decontarea locuinței și a transportului, în timp ce în declarația de avere depusă anul trecut, din postura de candidată la europarlamentare, figura ca beneficiară a unui salariu de peste 100.000 euro de la Comisia Europeană și proprietară a două imobile: o casă de 360 mp în Hunedoara și un apartament de 150 mp în Belgia.
Cererea ridică o problemă legitimă: de ce un demnitar cu venituri de peste 100.000 euro, cu proprietăți în Belgia și România și cu un soț care câștigă la rândul lui zeci de mii de euro anual, solicită bani publici pentru cazare? Ar fi un simplu exercițiu birocratic sau o dovadă a faptului că USR, asemenea tuturor celorlalte partide, nu renunță la beneficiile pe care le-au condamnat atunci când erau în opoziție?
Relațiile politice ale Alinei Gîrbea sunt la fel de consistente ca averea sa. A lucrat cu David Sassoli, cu Dacian Cioloș, cu Cristian Preda, cu Comisia Europeană, cu figuri influente din spațiul european. În același timp, apare constant în fotografii alături de liderii USR, participă la evenimentele partidului, iar conexiunea familială cu Drulă, recunoscută în premieră chiar de criticii numirii, este un element care nu poate fi ignorat într-o formațiune extrem de atentă la imaginea sa publică.
Când scandalul a izbucnit, USR a reacționat exact cum a făcut-o PSD sau PNL în momente similare: a schimbat tema. Dominic Fritz, liderul partidului și primar al Timișoarei, a ridicat scutul acuzațiilor de „misoginism”, transformând o întrebare legitimă despre integritate și conflict de interese într-o lecție despre patriarhat, stereotipuri și discriminare. A acuzat o campanie orchestrată împotriva lui Drulă, a vorbit despre o profesionistă „cu 15 ani de experiență”, despre un „atac jegos”, despre o femeie redusă la „relația cu un bărbat”. Problema? Nimeni nu a contestat studiile Alinei Gîrbea. Întrebarea nu este dacă este competentă, ci de ce a fost preferată și cum justifică privilegii plătite din bani publici când averea sa o plasează în elita financiară a politicii românești.
Vlad Voiculescu a cântat aceeași partitură, acuzând detractorii de bârfe, frustrări și „neputința de a accepta competența”. A evitat însă, ca și Fritz, să discute esențialul: coincidența familială, traseul politic și administrativ, modul în care USR își promovează nucleul apropiat de conducere și cererea de decontare venită de la o persoană care figurează cu venituri și proprietăți considerabile.
Ministrul Dragoș Pîslaru a adoptat o poziție neutră, susținând că nu e rolul său să analizeze relațiile personale ale secretarului de stat și că numirea aparține premierului Ilie Bolojan. O declarație aparent tehnică, dar care ascunde o realitate simplă: în interiorul ministerelor politice, funcțiile nu sunt niciodată izolate de influențe și recomandări informale. Iar faptul că numirea unei persoane apropiate de Cătălin Drulă nu a ridicat niciun semn de întrebare în interiorul formațiunii arată că USR a intrat deja în logica de sistem pe care a jurat cândva că o va demonta.
Cazul Alina Gîrbea nu este despre misoginism, ci despre un model de funcționare politică. Este despre cum un partid care a promis mai multă curățenie morală decât toți ceilalți la un loc își construiește propriile rețele de influență. Este despre discrepanța între discurs și practică, între meritocrația afișată și realitatea mecanismelor interne. Este despre relații, conexiuni și oportunități gestionate în cerc restrâns, despre modul în care funcțiile publice devin, inevitabil, instrumente ale influenței politice.
Web Design by DowMedia
