Cine ne predă lecții de morală fiscală? Victor Giosan, omul lui Soros, exponentul birocrației cu agendă străină

Victor Giosan – tehnocrat de vitrină și ideolog al birocrației progresiste

Într-o Românie în care impostura se camuflează adesea sub masca expertizei, iar sinecurile sunt transformate în înalte „responsabilități”, ascensiunea vâlceanului Victor Giosan spune mai multe despre slăbiciunile sistemului politic decât despre meritele personale ale acestuia. Fost funcționar prin cancelariile puterii, fost „expert” pe lângă tot soiul de fundații internaționale, inclusiv cele finanțate de George Soros, și promotor al unor politici tehnocrate cu iz globalist, Giosan este un exponent clasic al elitei birocratice de salon – deconectat de la realitățile societății românești, dar bine ancorat în mecanismele finanțărilor externe.

De la CAESAR la Cancelarie: carieră pe linie de „expertiză”

Valceanul Victor Giosan a fost numit în decembrie 2020 în funcția de șef al Cancelariei Prim-ministrului, în perioada în care coaliția PNL-USR-UDMR prelua guvernarea sub conducerea lui Florin Cîțu. Fără o legitimitate electorală, dar cu multe titluri și poziții în rețelele de influență progresistă, Giosan a devenit, peste noapte, unul dintre cei mai apropiați consilieri ai premierului. În CV-ul său figurează colaborări îndelungate cu structuri precum Centrul Român de Politici Europene (CRPE) sau Fundația CAESAR, instituții bine cunoscute pentru orientarea lor internaționalistă și pentru apropierea de rețelele finanțate de George Soros.

Nu ar fi o problemă apartenența sa la zona ONG-istă, dacă pozițiile publice ale domnului Giosan nu ar fi constant în contradicție cu aspirațiile unei părți semnificative a societății românești: atașamentul față de suveranitate, credință, identitate națională și un stat care nu doar redistribuie taxe, ci protejează cetățeanul în fața abuzului birocratic.

Sinecura ca merit de carieră

Ascensiunea lui Victor Giosan s-a produs fără zgomot, dar pe traiectorii predictibile. A fost consilier, apoi expert guvernamental, a mai trecut prin câteva consilii de administrație și a cochetat cu mediul academic și diplomatic. Însă ce a produs, concret, pentru România? Ce reformă semnificativă a lăsat în urmă? În afară de participarea la redactarea unor „policy papers” și contribuții teoretice despre cum ar trebui „modernizat” statul, realizările sale rămân învăluite în ceață tehnocrată.

Giosan este, poate, cel mai bun exemplu al unui sinecurist de profesie, promovat nu pentru idei novatoare sau curaj politic, ci pentru capacitatea de a livra discursuri în limbajul standardizat al birocrației internaționale. Este omul care crede că România poate fi guvernată din „studii de caz” și care ignoră tensiunile reale ale unei societăți marcate de sărăcie, migrație și lipsă de încredere în instituții.

Disprețul față de patriotism și credință

În interviuri și apariții publice recente, Giosan adoptă un ton superior, de „lup moralist”, în care distribuie etichete și note de plată ideologică. Contrar realităților fiscale trăite de antreprenori și angajați deopotrivă, Giosan susține ideea că taxele din România nu sunt mari și că marile corporații sunt cele mai mari contributoare la buget – o teză contrazisă frecvent de realitatea evaziunii fiscale și a regimurilor preferențiale.

În mod repetat, dă dovadă de o ostilitate mascată față de valorile tradiționale: patriotismul este pentru el o formă de populism, iar religiozitatea – un simptom al „înapoierii”. Cu un asemenea profil, Giosan nu poate fi un liant între guvern și cetățean, ci doar un executant docil al unor politici dictate de afară, cu o agendă clar aliniată tendințelor globaliste.

Victor Giosan este, în esență, un produs al epocii tehnocrate, în care legitimitatea populară este înlocuită de rețele de influență, iar meritocrația – de loialitatea față de „lumea bună” a ONG-urilor și a consultanței internaționale. În loc să apere interesul național, promovează standarde impuse din exterior. În loc să îmbunătățească relația statului cu cetățeanul, o face și mai impersonală. Dacă România vrea o administrație în slujba cetățeanului, poate ar fi timpul să renunțăm la tehnocrați ca Victor Giosan și să ne reîntoarcem la demnitatea unei politici cu rădăcini în realitatea românească.

Tiberiu Pîrnău