Guvernul condus de Ilie Bolojan a anunțat un nou val de taxe și impozite care vor afecta puternic întreaga populație. De la 1 august 2025, TVA-ul va crește de la 19% la 21%, cotele reduse se majorează, accizele urcă, iar din 2026 urmează impozit pe dividende mai mare și impozitare a proprietăților după valoarea reală.
Pentru românul obișnuit, care abia face față prețurilor mari, dobânzilor și haosului fiscal, toate aceste măsuri se traduc simplu: statul cere mai mult, dar oferă mai puțin. Și, mai grav, cere tot de la cei care plătesc oricum – salariații, pensionarii activi, micii antreprenori – în timp ce marii evazioniști sau beneficiarii de contracte privilegiate cu statul scapă din nou.
În 1930, Mahatma Gandhi a organizat în India o campanie de nesupunere civică împotriva Imperiului Britanic. Motivul? O taxă pe sare, impusă de autoritățile coloniale. Sarea era un produs esențial, consumat zilnic de întreaga populație – exact ca pâinea, apa sau energia electrică în România de azi. Gandhi a mers pe jos aproape 400 de kilometri până la mare, unde a produs simbolic sare, încălcând legea. Gestul său a fost urmat de milioane de indieni.
Dar ceea ce e esențial de înțeles e următorul lucru:
Indienii nu au mai plătit acea taxă. Pur și simplu au refuzat.
Au înfruntat amenințările, arestările și represaliile, dar și-au asumat acest refuz colectiv, sub deviza: „Nu putem fi obligați să plătim taxe nedrepte!”
Este România departe de un astfel de moment? Poate că da, încă. Dar cât timp?
Dacă guvernul continuă să trateze contribuabilii corecți ca pe niște „roboți fiscali” care trebuie doar să plătească, dacă TVA-ul ajunge la 21%, pensiile se impozitează, carburanții se scumpesc prin accize și prețul alimentelor urcă din cauza noilor cote de TVA, atunci românii ar putea lua în calcul un gest similar cu cel al indienilor: să spună NU. Să refuze să mai plătească.
Boicot fiscal (refuzul de a mai plăti anumite taxe locale sau centrale)
Nesupunere civică (refuzul colectiv de a accepta noi reglementări considerate abuzive)
Proteste publice de tip marș sau grevă fiscală
Retragerea din sistemul oficial: munca la negru, economia informală, minimizarea consumului
Un stat nu poate funcționa fără încrederea contribuabililor. Iar încrederea nu vine din forță, nici din amenințări cu ANAF sau execuții silite. Vine din echitate, din transparență, din respect.
Dacă guvernul nu își regândește rapid politica fiscală și dacă aceste măsuri sunt impuse cu aroganță și fără explicații, atunci răspunsul cetățenilor ar putea fi unul istoric: refuzul de a mai susține un sistem care îi stoarce fără să le ofere nimic.
Exact așa cum au făcut indienii în fața colonialismului britanic.Românii nu sunt o nație resemnată. Au demonstrat în 1989 și în anii de după că pot ieși în stradă când li se încalcă drepturile. Dacă acum se exagerează cu taxarea și dacă vocea cetățenilor nu e ascultată, exemplul Gandhi s-ar putea transforma din lecție de istorie în realitate.
Nu prin violență, ci prin refuz. Refuzul de a mai fi doar plătitori.
Tiberiu Pîrnău
Web Design by DowMedia
