Valeriu Stoica, fost ministru al Justiției din partea Partidului Național Liberal (1997–2000), este o figură controversată în peisajul politic românesc post-decembrist. Numele său este iremediabil legat de introducerea pensiilor speciale – un mecanism care, în timp, a devenit simbolul inechității și al privilegiilor nejustificate în România.
În perioada mandatului său, Stoica a fost un promotor fervent al reformei sistemului juridic. Totuși, în 1997, prin modificările legislative aduse statutului magistraților, a fost pusă în mișcare una dintre cele mai criticate inițiative post-‘89: introducerea pensiilor speciale pentru judecători și procurori.
Justificarea oficială era aceea că magistrații se supun unor restricții profesionale și presiuni specifice, iar pensiile speciale ar fi un instrument de „compensare” pentru aceste sacrificii. Însă realitatea post-2000 a arătat că acest mecanism s-a extins treptat, fiind preluat și de alte categorii (poliție, armată, funcționari publici cu statut special), și a dus la un sistem profund injust în care unii pensionari primesc lunar sume de zeci de mii de lei, în timp ce majoritatea românilor abia ating pragul de subzistență.
Astăzi, pensiile speciale nu mai sunt percepute ca un „stimulent” pentru profesionalism, ci ca simbolul unei caste privilegiate, scutite de criteriul contributivității. Reforma pensiilor este tergiversată tocmai din cauza rețelei legislative și politice în care aceste privilegii au fost consolidate.
Valeriu Stoica, deși s-a retras treptat din viața politică activă, rămâne autorul moral al acestei inechități structurale. Pozițiile sale ulterioare – în care a pledat pentru statul de drept – contrastează profund cu efectul real al deciziilor luate în timpul mandatului său: o breșă în sistemul echitabil de pensii, greu de închis chiar și după două decenii.
Este ironic faptul că PNL, partidul din care provenea Stoica, adoptă astăzi un discurs critic față de pensiile speciale, uitând că tocmai din sânul liberalilor a fost inițiat acest mecanism inechitabil. Din păcate, niciun lider politic nu și-a asumat în mod deschis responsabilitatea istorică pentru perpetuarea acestei nedreptăți.
Web Design by DowMedia