Într-un climat politic tot mai tensionat, în care dialogul democratic este înlocuit frecvent cu atacuri la persoană, o plângere penală recent formulată ridică semne de alarmă grave privind starea libertăților fundamentale în România.
Mai mulți cetățeni români au depus în data de 23 mai 2025 o plângere penală adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, îndreptată împotriva lui Alexandru Bogdan Stan, autorul unor afirmații extrem de controversate și periculoase, lansate în spațiul public.
Declarațiile atribuite lui Stan sunt halucinante prin conținutul lor:
„Soluția pentru cei peste 5 milioane de români care au votat George Simion: banat conturile din social media, amenzi, concedieri, aducerea lor în irelevanță în așa hal încât să spună că vor susține LGBT pentru a mai fi angajați, se pot face tabere de reeducare, penitenciare noi, statul român are resursele necesare să-i pună la punct.”
Aceste declarații nu sunt simple opinii personale. Ele depășesc cu mult limita libertății de exprimare și pătrund într-un teritoriu periculos: instigare la discriminare, persecuție politică și incitare la ură împotriva unei categorii întregi de cetățeni — în cazul de față, alegătorii unui anumit candidat politic.
Codul penal român sancționează astfel de fapte:
Art. 368 – Instigare publică la săvârșirea de infracțiuni;
Art. 369 – Incitare la ură sau discriminare;
În plus, Constituția României garantează libertatea conștiinței și a exprimării, libertăți grav încălcate dacă astfel de îndemnuri sunt tolerate.
Într-o democrație funcțională, votul este sfânt, iar pluralismul politic este un pilon fundamental. Îndemnul la represalii împotriva celor care au votat „greșit” (în opinia autorului declarațiilor) amintește periculos de mult de regimuri totalitare care și-au trimis propriii cetățeni în lagăre sau închisori pentru că aveau „opinii greșite”.
Este de remarcat curajul civic al reclamantului, care nu doar că a sesizat organele judiciare, dar a făcut acest demers în mod public, cu probe, invocând temeiuri legale clare și solicitând acțiuni concrete: deschiderea unui dosar penal, verificarea autenticității și consecințelor afirmațiilor și luarea de măsuri preventive pentru limitarea diseminării unor asemenea mesaje toxice.
Astfel de excese de limbaj, promovate adesea de personaje cu influență pe rețelele sociale, riscă să devină norma dacă statul nu reacționează prompt. Nu este doar o chestiune de justiție penală, ci o bătălie crucială pentru păstrarea democrației în România.
Tăcerea autorităților ar echivala cu o complicitate periculoasă, iar normalizarea unui astfel de discurs ar deschide drumul spre legitimarea represiunii politice în numele unei „corectitudini” impuse cu forța.
Faptele reclamate nu pot fi ignorate. România este stat membru al Uniunii Europene și semnatar al tratatelor internaționale privind drepturile omului. Dacă cineva își permite, nestingherit, să propună „reeducarea” și „penitenciarele” ca soluție politică, suntem într-un pericol real.
Este momentul ca instituțiile statului să demonstreze că nu sunt complici prin tăcere. Altfel, următorul pas ar putea fi nu doar discursul, ci acțiunea — și atunci va fi prea târziu.
Web Design by DowMedia
