Tabără pentru tineri la Mănăstirea Hurezi

Programele educative sub formă de tabere la mănăstire, oferă o experienţă unică pentru copii.  Să descoperi istoria prin ochi de copil, înseamnă să-ţi afli originile spirituale şi culturale, să-ţi cultivi adevăratele valori şi să-ţi doreşti să le urmezi în viaţă. Prin observarea naturii, copiii învaţă că Dumnezeu, Creatorul lumii, ne dăruieşte fiecăruia bucuria de a primi, de a descoperi şi de a cunoaşte că suntem parte a armoniei divine şi, astfel, responsabili faţă de urmaşii noştri. Prin participarea la micile treburi din mănăstire, copiii află cât de importantă este virtutea ascultării, care, în fapt, este punerea în practică a iubirii.

Cele cinci zile petrecute de grupul de nouă copii la Mănăstirea Hurezi, s-au dovedit a fi cu adevărat uimitoare. Între picurarea sunetului de toacă, semănând atât de bine cu blânda bătaie a Domnului în uşa inimii noastre, ce vesteşte începutul zilei şi chemarea, prin acelaşi cântec, la mulţumirea pentru ziua ce a trecut, am simţit că viaţa în mănăstire nu se măsoară în ore. Aici, timpul ce aleargă de-a pururi pe urmele omului, în viaţa de zi cu zi, se opreşte. Şi, mângâiaţi de această odihnire cu iz de Rai, copiii şi-au început povestea.

Au fost primiţi cu multă generozitate de Maica Stareţă Ambrozia Şerban, care i-a purtat în timp, pe pagini de istorie, în epoca memorabilă a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu. Astfel, copiii au descoperit imensa moşterire duhovnicească şi culturală pe care a lăsat-o neamului românesc, domnitorul martir, prin mănăstirea propriu-zisă , biserica bolniţei, ctitorită de doamna Maria şi cele două schituri care s-au adăugat - Schitul Sfinţilor Apostoli, la circa 50 de metri spre nord, ctitorit de primul stareţ al mănăstirii şi Schitul Sfântul Ştefan, după numele fiului domnitorului. În zilele care au urmat, copiii au vizitat aceste capodopere şi au desfăşurat activităţi în aer liber, jocuri de cunoaştere, ateliere de lectură şi de pictură, au poposit în oraşul Horezu unde au asistat la o activitate demonstrativă de olărit, ştiut fiind faptul că meşerii olari din zonă au dus acest meşteşug peste hotare. De asemenea, participarea copiilor la viaţa comunităţii monahale prin micile activităţi gospodăreşti, au întregit tabloul unei vacanţe de neiutat.

,,Pentru fiecare dintre noi, cele cinci zile petrecute în tabără au fost, în primul rând, o reaşezare în firesc. Am lăsat în urmă grijile lumii şi ne-am dedat frumuseţii autentice. Mulţumim, pe această cale, Maicii Stareţe Ambrozia Şerban, care ne-a primit în marea familie a mănăstirii şi ne-a înfiat pentru câteva zile, maicilor care, cu jertfelnicie,  s-au ostenit spre a ne simţi ,, ca la mama acas㔺i, nu în ultimul rând, doamnei inspector de religie, Laura Lăcraru, care s-a gândit să bucure aceşti copii cu frumoase rezultate la învăţătură” a spus doamna profesor Simona Mircea.

„Această tabără de la Mănăstirea Hurezi a fost o experiență nemaipomenită! Am interacționat cu persoane noi, am învățat mai multe despre viaţa în mănăstire și despre măicuțele ce locuiesc acolo. Am fost foarte răsfățați și cu siguranță ma voi reîntoarce'' (Nicula Izabela, cls. a VIII- a, Şcoala Gimnazială  ,,Tudor Vladimirescu"  Drăgăşani).

„Am avut parte de cea mai frumoasă experiență şi m-am simțit extrem de bine. Acest loc are  o frumusețe aparte şi am trăit mai aproape de Dumnezeu" (Popa Teodora, cls. a a VI- a, Şcoala Gimnazială  ,,Tudor Vladimirescu"  Drăgăşani).

„În această frumoasă tabără, organizată la Mănăstirea Hurezi, am învățat lucruri noi și am socializat cu celelalte fete lăsând de o parte telefonul mobil sau internetul. M-am simțit foarte bine și la ascultarile mănăstirii, precum și în timpul petrecut sub frumoasa salcie din incinta mănăstirii. Mi-aș dori să particip și în viitor la acest fel de tabere organizate prin implicarea bisericii. De fiecare dată când vin la mănăstire, îmi dau seama ce bogăţie spirituală a lăsat Dumnezeu poporului nostru. Este pentru a doua oară când particip la o tabără ,,în tinda mănăstirii” şi la frumoasele activităţi desfășurate sub supravegherea doamnelor profesoare care ne-au însoțit și ne-au purtat de grijă în fiecare clipă.” ( Iancu Maria, cls. a VII a, Şcoala Gimnazială ,,Take Ionescu”  Râmnicu Vâlcea)

,, Am simţit cum dragostea lui Dumnezeu s-a oglindit în natura  şi în liniștea ce înconjurau mânăstirea, dar mai ales in chipul măicuțelor blajine ce ne-au găzduit cu iubire si bucurie” (Alessia Stuparu, cls. a VI-a, Şcoala Gimnazială „Tudor Vladimirescu" Drăgăşani).

,,Cu toţii ştim că biserica şi şcoala sunt cele două instituţii direct orientate spre om- biserica se ocupă de mântuirea lui, iar şcoala, de instruirea lui. Dar, nu este mântuire fără cunoaştere şi cunoaştere fără instruire. Când cunoaşterea spre mântuire se desăvârşeşte în lumina trării duhovniceşti şi îşi are începutul din fragedă copilărie, omul creşte frumos. Nădăjduim ca prin popasul pe care copiii l-au făcut în mijlocul maicilor, prin gustarea din armonia şi pacea pe care cu toţii le-am simţit aici, să-şi dorească să continue în familie şi în societate, acest urcuş frumos spre adevărata trăire” a precizat doamna profesor Steliana Stănciulescu.