Recorder se vinde publicului drept „ultima redută a jurnalismului independent”. Un proiect curat, curajos, finanțat de oameni simpli, aflat în luptă cu corupția și „sistemul”.
Dar exact ca în orice anchetă serioasă, prima regulă este simplă: nu ce spune subiectul contează, ci ce arată banii, relațiile și... "rețelele"!
Iar când acestea sunt puse cap la cap, imaginea care rezultă nu mai este cea a unei redacții independente, ci a unei platforme perfect integrate într-un ecosistem ideologic și financiar construit în jurul rețelei Soros.
Oficial, brandul Recorder e operat de Asociația Recorder Community, sub licența SC Harfa Online Publishing SRL.
Brandul Recorder nu funcționează doar ca „o redacție”, ci printr-o arhitectură juridică și financiară: brandul Recorder este operat de Asociația Recorder Community, sub licența SC Harfa Online Publishing SRL, ambele având sediul la aceeași adresă din București, Str. G-ral Constantin Budișteanu nr. 8, corp C2, Sector 1. Conform datelor pe care oficiale, Asociația Recorder Community (CIF RO38496301), înființată la 16 noiembrie 2017 și activă, raportează pentru 2024 încasări de 12.011.902 lei și un profit net de 5.515.673 lei, cu o marjă netă de 45,92%, în condițiile în care apare un număr mediu de 1 angajat în 2024; scorul de risc de insolvență este indicat ca 0% – foarte scăzut, asociația nu figurează cu datorii la stat la 31.12.2024 și nu apare în BPI. În paralel, Harfa Online Publishing SRL (CUI 37613683, CAEN 6312 – activități ale portalurilor web), firma asociată licențierii și care operează și domenii precum recorder.ro, indică pentru 2024 o cifră de afaceri de 463 lei și o pierdere de 205.991 lei, cu 1 angajat, o disonanță care ridică întrebarea-cheie pentru orice investigație: de ce fluxurile mari de bani și profitul sunt concentrate la nivelul asociației, în timp ce vehiculul comercial de licențiere și operare declară venituri infime și pierderi.
În spatele Harfa Online Publishing SRL, firma care deține licența și apare ca vehicul comercial asociat brandului Recorder, structura de acționariat este una concentrată în mâinile câtorva persoane fizice, cu ponderi clar delimitate. Conform datelor disponibile, acționari sunt Mihai-Gabriel Voinea (33%), Cristian-Sorin Delcea (33%), Mihail Răzvan Ionescu (31,5%) și Virgil-Alexandru Nedea (2,5%). Administratorul firmei este Cristian-Sorin Delcea. Nu apar acționari instituționali, fonduri sau entități străine în structura formală, însă această simplitate aparentă ascunde o rețea de conexiuni de afaceri care depășește cu mult perimetrul Recorder.
O privire asupra firmelor în care acești acționari sunt implicați arată o ramificare semnificativă în zona media, publishing, online și servicii conexe. Mihail Răzvan Ionescu, de pildă, apare ca asociat sau administrator în mai multe companii din zona publishing și digital, inclusiv în structuri care operează alte publicații sau platforme online. Virgil-Alexandru Nedea controlează integral o firmă de producție, iar Cristian-Sorin Delcea este conectat, la rândul său, la activități comerciale și administrative care depășesc strict zona jurnalistică. Această rețea de firme nu este, în sine, ilegală sau neobișnuită, dar devine relevantă în contextul în care brandul Recorder este prezentat publicului ca o entitate aproape monolitică, unitară și „pur jurnalistică”.
Contrastul devine și mai vizibil dacă este pus lângă Asociația Recorder Community, entitatea care concentrează veniturile de ordinul milioanelor de lei și care nu are, formal, acționari, ci membri și conducere asociativă. Practic, publicul donează și susține o asociație, în timp ce licența de brand și infrastructura comercială sunt legate de un SRL controlat de persoane cu interese economice mai largi în piața media. Această dublă structură ridică o întrebare legitimă: cine are, în fapt, controlul strategic asupra brandului – entitatea care adună banii sau entitatea care deține licența și know-how-ul comercial?
Mai mult, dezechilibrul dintre performanța financiară a asociației și rezultatele slabe ale SRL-ului capătă o altă semnificație când este privit prin prisma acționariatului. Un SRL cu acționari activi în multiple afaceri media, dar care raportează venituri aproape inexistente și pierderi, în timp ce asociația parteneră prosperă, sugerează fie un aranjament contractual extrem de specific, fie o compartimentare intenționată a banilor și a riscurilor. În ambele cazuri, transparența reală pentru publicul larg devine limitată.
Cum se distribuie, în mod concret, banii generați de Asociația Recorder Community?
Apare întrebarea incomodă, dar inevitabilă: cum se distribuie, în mod concret, banii generați de Asociația Recorder Community către entități controlate de acționarii Harfa Online Publishing SRL sau către firmele conexe acestora? Există contracte de servicii, licențe, producție, consultanță sau management care mută bani din zona asociativă în zona comercială? Și, dacă da, în ce condiții și cu ce nivel de control intern?
Pentru o publicație care își bazează credibilitatea pe ideea de a „urma banii” și de a expune structurile opace ale puterii, aceste întrebări nu sunt marginale. Ele țin exact de standardul pe care Recorder îl impune altora, dar pe care, în propria arhitectură, pare să îl evite. Structura de acționariat a Harfa Online Publishing SRL, combinată cu rolul dominant al Asociației Recorder Community în fluxurile financiare, conturează nu o simplă redacție, ci un ecosistem economic controlat de un nucleu restrâns de persoane, în care separarea dintre jurnalism, business și licențiere este suficient de complexă încât să nu poată fi înțeleasă dintr-o privire.
Doar că presa nu se controlează astăzi prin acționariat, ci prin: finanțări recurente; granturi „pentru democrație”; apartenență la rețele internaționale; teme eligibile și teme interzise.
Exact mecanismele perfecționate de Open Society Foundations în Europa de Est în ultimii 30 de ani.
Recorder trăiește nu doar din donațiile publicului, ci și din granturi externe pentru jurnalism „independent”, acordate prin: fundații occidentale; structuri europene partenere OSF; ONG-uri media conectate la Open Society
Aceste granturi NU sunt neutre. Ele vin cu: priorități tematice, criterii ideologice, limbaj standardizat („rule of law”, „anti-populism”, „democratic backsliding”)
Așadar, în cazul Recorder, cine plătește constant jurnalismul ajunge, inevitabil, să-i traseze limitele.
Recorder nu funcționează izolat. Face parte dintr-un cluster media extrem de bine cunoscut: Rise Project, Context, PressOne, Casa Jurnalistului, G4media, HotNews etc
Aceleași nume, aceleași burse, aceleași traininguri, aceleași parteneriate internaționale.
Aceleași ONG-uri.
Aceleași finanțări.
Aceeași retorică.
Aceasta nu mai este „presă independentă”, ci presă de rețea.
Un simplu inventar al subiectelor Recorder arată un tipar imposibil de negat: PSD – constant, BOR – obsesiv, armată, servicii, poliție – selectiv și negativ, administrații locale tradiționale – repetitiv, conservatorism, naționalism, suveranism – demonizare constantă.
În paralel, tăcere aproape totală despre:
În jurnalism, ce nu investighezi spune la fel de mult ca ce investighezi.
Recorder nu a realizat niciodată: o investigație despre Soros; o anchetă despre Open Society în România; o analiză critică a influenței ONG-urilor progresiste; un material despre capturarea discursului public de rețele civice!
Este greu de crezut că o redacție „curajoasă” nu vede exact acele zone unde se află propriile surse de finanțare și legitimitate.
Aceasta nu mai este o scăpare editorială. Este autocenzură structurală.
Soros nu mai sună redacții de mult. Nu mai dă ordine. Nu mai trimite faxuri.
Sistemul este mult mai rafinat: finanțarea creează dependență; rețeaua creează cariere; ideologia creează consens;excluderea creează frică!
În acest model, Recorder nu este o victimă, ci un beneficiar disciplinat.
Recorder:
Dar este:
Asta nu se mai numește independență. Se numește subordonare de rețea.
Iar într-o societate care pretinde transparență, presa care investighează puterea trebuie să accepte să fie investigată.
Tiberiu Pîrnău
Web Design by DowMedia
