Recorder se vinde publicului drept „ultima redută a jurnalismului independent”. Un proiect curat, curajos, finanțat de oameni simpli, aflat în luptă cu corupția și „sistemul”.
Dar exact ca în orice anchetă serioasă, prima regulă este simplă: nu ce spune subiectul contează, ci ce arată banii, relațiile și... "rețelele"!
Iar când acestea sunt puse cap la cap, imaginea care rezultă nu mai este cea a unei redacții independente, ci a unei platforme perfect integrate într-un ecosistem ideologic și financiar construit în jurul rețelei Soros.
Oficial, Recorder funcționează prin Recorder Community SRL, firmă privată, deținută de jurnaliști. Niciun Soros în acte. Niciun ONG trecut ca proprietar. Totul pare impecabil.
Doar că presa nu se controlează astăzi prin acționariat, ci prin: finanțări recurente; granturi „pentru democrație”; apartenență la rețele internaționale; teme eligibile și teme interzise.
Exact mecanismele perfecționate de Open Society Foundations în Europa de Est în ultimii 30 de ani.
Recorder trăiește nu doar din donațiile publicului, ci și din granturi externe pentru jurnalism „independent”, acordate prin: fundații occidentale; structuri europene partenere OSF; ONG-uri media conectate la Open Society
Aceste granturi NU sunt neutre. Ele vin cu: priorități tematice, criterii ideologice, limbaj standardizat („rule of law”, „anti-populism”, „democratic backsliding”)
Așadar, în cazul Recorder, cine plătește constant jurnalismul ajunge, inevitabil, să-i traseze limitele.
Recorder nu funcționează izolat. Face parte dintr-un cluster media extrem de bine cunoscut: Rise Project, Context, PressOne, Casa Jurnalistului, G4media, HotNews etc
Aceleași nume, aceleași burse, aceleași traininguri, aceleași parteneriate internaționale.
Aceleași ONG-uri.
Aceleași finanțări.
Aceeași retorică.
Aceasta nu mai este „presă independentă”, ci presă de rețea.
Un simplu inventar al subiectelor Recorder arată un tipar imposibil de negat: PSD – constant, BOR – obsesiv, armată, servicii, poliție – selectiv și negativ, administrații locale tradiționale – repetitiv, conservatorism, naționalism, suveranism – demonizare constantă.
În paralel, tăcere aproape totală despre:
În jurnalism, ce nu investighezi spune la fel de mult ca ce investighezi.
Recorder nu a realizat niciodată: o investigație despre Soros; o anchetă despre Open Society în România; o analiză critică a influenței ONG-urilor progresiste; un material despre capturarea discursului public de rețele civice!
Este greu de crezut că o redacție „curajoasă” nu vede exact acele zone unde se află propriile surse de finanțare și legitimitate.
Aceasta nu mai este o scăpare editorială. Este autocenzură structurală.
Soros nu mai sună redacții de mult. Nu mai dă ordine. Nu mai trimite faxuri.
Sistemul este mult mai rafinat: finanțarea creează dependență; rețeaua creează cariere; ideologia creează consens;excluderea creează frică!
În acest model, Recorder nu este o victimă, ci un beneficiar disciplinat.
Recorder:
Dar este:
Asta nu se mai numește independență. Se numește subordonare de rețea.
Iar într-o societate care pretinde transparență, presa care investighează puterea trebuie să accepte să fie investigată.
Tiberiu Pîrnău
Web Design by DowMedia
