Într-o perioadă în care instituțiile statului sunt tot mai des privite prin lupa transparenței publice, o simplă declarație de avere poate deschide ușa către informații relevante despre patrimoniul și evoluția financiară a celor care ocupă funcții sensibile. Astăzi analizăm declarația de avere a ofițerului specialist I din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „General Magheru” Vâlcea, Drăgușin L. Robert-Gheorghe, document oficial depus anual și asumat prin semnătură, cu consecințe penale în caz de informații false.
Un patrimoniu imobiliar complet format înainte de 2010
Conform declarației consultate, ofițerul deține, împreună cu soția, trei apartamente. Primul, situat în Râmnicu Vâlcea, apare ca achiziționat în anul 2005, având o suprafață de 50 mp și fiind proprietate exclusivă a declarantului. Următoarele două locuințe sunt achiziții ulterioare: un apartament în București, cumpărat în 2007, cu o suprafață de 47 mp, și un al treilea apartament în Râmnicu Vâlcea, dobândit în 2010, suprafață 50 mp, ambele achiziționate în coproprietate cu soția. Toate imobilele sunt dobândite prin contracte de vânzare-cumpărare, fără mențiuni privind credite (în declarația din 2025), împrumuturi, ipoteci sau alte forme de finanțare aferente acestor tranzacții. Documentul nu indică nici terenuri, nici case de vacanță, nici alte proprietăți suplimentare, imobile sau extra, în țară sau străinătate.
În declarația de avere din 2011 apare însă un element absent în cel depus în 2024: existența unor datorii. Conform paginii 3, ofițerul avea două credite principale, unul contractat în 2006 și altul în 2007, ambele la o instituție bancară, primul cu scadență în 2019 și valoare declarată de 17.000 €, al doilea scadent în 2032, cu 5.000 €. Aceste detalii indică faptul că achizițiile imobiliare au fost sprijinite la început de finanțare bancară, iar lipsa menționării acestor datorii în documentul recent confirmă fie stingerea lor, fie refinanțare ori restructurare financiară ulterioară.
Diferențe majore între veniturile din 2010 și achizițiile imobiliare
Veniturile din 2011 sunt semnificativ mai mici decât cele de astăzi. Drăgușin încasa aproximativ 21.907 lei anual ca salariat ISU, iar soția – angajată în învățământ preșcolar la acel moment – avea venituri în jurul sumei de 13.200 lei. Copilul beneficia de o alocație de 2.400 lei.
La nivelul bunurilor mobile, ofițerul declară un autoturism marca Opel, fabricat în 2007, dobândit prin vânzare-cumpărare. Nu figurează în document bijuterii, metale prețioase, colecții de artă sau alte obiecte de valoare ce depășesc limita obligatorie de declarare. De asemenea, nu sunt înregistrate depozite bancare, conturi sau fonduri de investiții peste plafonul obligatoriu și nu apar menționate plasamente, acțiuni în societăți comerciale sau împrumuturi acordate terților.
Pe partea de venituri, situația declarată pentru ultimul an fiscal încheiat relevă o imagine financiară solidă. Ofițerul a încasat 97.566 lei din activitatea de cadru militar în cadrul ISU Vâlcea. Soția, medic specialist, a obținut 42.000 lei din activitatea desfășurată în cadrul Balneomed Center Clinica SRL, la care se adaugă alte 12.000 lei proveniți din salariul la Dr. Drăgușin Mihaela SRL. De asemenea, în declarație este trecută și alocația copilului, în cuantum total anual de 3.059 lei. Din document nu reiese existența altor venituri suplimentare: chirii, activități independente, investiții financiare, dividende sau premii.
Dispariția creditelor bancare – între economii reale și întrebări legitime
Privită ca ansamblu, declarația de avere este completă, semnată la dată și depusă în termen, însă există un aspect care merită în continuare atenție jurnalistică: ritmul și capacitatea financiară raportată la achiziția celor trei imobile. Între anii 2005 și 2010, familia declarantului a cumpărat trei apartamente, două în Râmnicu Vâlcea și unul în București, cu 2 împrumuturi bancare micuțe, care nu ar putea să justifice achizițiile, restul banilor venind din alte surse sau economii care nu reies din declarațiile de avere. Veniturile declarate astăzi pot justifica un nivel de stabilitate economică, însă achizițiile imobiliare în succesiune rapidă, în perioada activă de carieră militară, reprezintă un detaliu care, fără a indica ilegalitate, rămâne legitim de analizat și de urmărit (de instituțiile statului, domnule Drăgușin!).
În lipsa unor venituri nedeclarate, scenariul cel mai simplu ar fi cel al economiilor acumulate pe termen lung. Însă absența creditelor, a leasingurilor sau a oricăror datorii într-un context în care trei proprietăți au fost achiziționate în interval relativ scurt rămâne o zonă în care întrebarea apare firesc: au existat și alte surse financiare, necuprinse în document, ori veniturile familiei de atunci au permis într-adevăr acest ritm imobiliar?
Analiza nu acuză, dar pune în lumină. Transparența este fundamentul încrederii publice, iar aceste documente nu sunt doar formalități, ci instrumente prin care societatea poate verifica proporționalitatea dintre venit și averea acumulată. Declarația de avere a ofițerului Drăgușin Robert-Gheorghe nu conține elemente evidente de neregulă, însă contextul financiar al achizițiilor rămâne o direcție ce poate fi urmărită în continuare, mai ales într-o instituție în care integritatea și corectitudinea sunt valori esențiale.
Tiberiu Pîrnău
Web Design by DowMedia
