Pierderea tezaurului dacic nu mai este doar o chestiune de anchetă penală sau un incident izolat de patrimoniu. Devine, tot mai clar, un eșec de stat, o demonstrație brutală a modului în care instituțiile României tratează memoria, identitatea și responsabilitatea publică.
La aproape un an de la scoaterea din țară a unor piese unicat – Coiful de aur de la Coțofenești și trei brățări dacice regale – statul român nu a reușit nici recuperarea patrimoniului, nici asumarea politică a deciziei care a făcut posibil acest dezastru.
Conform declarației politice susținute în Parlament de deputatul AUR de Vâlcea, Antonio Gabi Popescu, piesele fundamentale pentru identitatea istorică a României au părăsit țara în iulie 2024 în absența unei Hotărâri de Guvern.
Decizia a fost luată la nivelul Ministerului Culturii, în mandatul Ralucăi Turcan, fără o evaluare reală a riscurilor și fără un filtru politic proporțional cu importanța tezaurului. Mai mult, exponatele au fost trimise într-un circuit expozițional internațional, cu măsuri de securitate considerate disproporționate față de valoarea reală a pieselor.
„Un ministru al Culturii nu este organizator de evenimente. Este paznicul patrimoniului național”, se arată în declarația parlamentară.
Asigurare subevaluată, protecție minimală
Un alt aspect grav semnalat este subevaluarea tezaurului. Artefactele au fost asigurate pentru o sumă totală de 5,7 milioane de euro, valoare aprobată administrativ de Ministerul Culturii. Potrivit experților, aceasta nu reflectă valoarea reală a pieselor, estimată la zeci de milioane de euro, iar pentru unele obiecte – imposibil de cuantificat.
Această diferență nu este doar o chestiune contabilă, ci una de securitate: nivelul de protecție a fost stabilit în funcție de o valoare administrativă, nu de importanța istorică și simbolică a tezaurului.
După producerea furtului, reacția statului a fost una previzibilă și insuficientă: demiterea directorului Muzeului Național de Istorie. O sancțiune administrativă care, în opinia deputatului, nu atinge adevărata problemă – responsabilitatea decizională de la vârful politic.
Un mesaj devastator pentru o națiune
În cele două sesiuni parlamentare ale anului 2025, subiectul a fost, potrivit declarației, tolerat și protejat politic. Fostul ministru al Culturii a fost menținut în funcții de conducere în Camera Deputaților, inclusiv la prezidarea ședințelor, fără ca această decizie să fie sancționată sau măcar discutată serios.
„Un stat care își pierde tezaurul și nu pierde nicio funcție politică transmite un mesaj devastator: istoria poate fi pierdută, iar răspunderea politică poate fi ocolită.”
În acest context, deputatul Antonio Gabi Popescu solicită public realizarea unui raport complet și transparent, care să clarifice lanțul decizional, responsabilitățile politice și administrative și să ducă la modificări legislative clare.
Printre acestea: interdicția ca tezaurul clasat în categoria Tezaur să părăsească România fără Hotărâre de Guvern, evaluări independente realizate de experți acreditați și standarde de securitate proporționale cu valoarea reală a patrimoniului.
Tezaurul nu este decor. Este memorie vie
Mesajul final al declarației este unul tranșant: tezaurul dacic nu este un instrument de imagine, nici un decor cultural pentru expoziții internaționale. Este memoria vie a acestui popor.
Iar cei care nu au fost capabili să o apere, spune deputatul, „nu au legitimitatea morală de a decide în numele românilor”.
Un verdict dur, dar care ridică o întrebare esențială: cât valorează, în realitate, patrimoniul României pentru cei care îl administrează?
Web Design by DowMedia
