Hotelul Ștefănescu, simbolul Govorei, blocat de o firmă-fantomă controlată de preotul Constantin Matei
Hotelul Ștefănescu din Băile Govora, fostul bastion al BNR, locul poveștii aurului polonez și simbol al rafinamentului balnear de la începutul secolului XX, se ruinează sub ochii unui oraș întreg. În spatele zidurilor care se prăbușesc, însă, se ridică un alt edificiu: vasta rețea de interese, afaceri, influențe și combinații construită de preotul Constantin Matei, paroh al Băilor Govora, personaj cu o ascensiune financiară spectaculoasă pentru un cleric, administrator al unei firme obscure și actor principal într-un joc care pare să ocolească... autoritatea bisericească.
Povestea devine cu atât mai tulburătoare cu cât, în timp ce hotelul rămâne o ruină, preotul Matei acumulează proprietăți, dividende și depozite bancare impresionante. Acesta se implică tot mai adânc în politica și economia locală. Preotul nu este doar „păstor de suflete”, ci și politician, administrator de firmă, dezvoltator imobiliar, beneficiar de dividende substanțiale și un veritabil „broker” al distribuirii influenței în oraș.
Hotelul Ștefănescu, construit între 1900 și 1902, a fost cândva o perlă arhitecturală. Clădirea ridicată de frații Ștefănescu din Galați a fost considerată o operă avangardistă, îmbinând stilul rustic cu cel clasic. A adăpostit funcționari ai Ministerului de Finanțe, a găzduit Imprimeria Monetăriei Naționale între 1938 și 1952, iar subsolul său a fost transformat în seif. Peste o sută de oficiali polonezi refugiați în timpul războiului au trăit aici luni întregi, iar legenda celor trei tone de aur ascunse în pivnițele hotelului încă stârnește suspiciuni și fascinație.
După alunecările de teren din anii ’60 și modernizarea din anii ’70, clădirea intră într-un declin lent, provocat de lipsa repetată de investiții. După 1990, BNR revendică imobilul și, în final, îl donează Arhiepiscopiei Râmnicului, de unde ajunge în administrarea Parohiei Băile Govora. În acest punct își face intrarea preotul Matei, care devine administratorul unic al firmei GOVFLOR SRL, societatea prin care parohia controlează hotelul. Din acel moment, începe și stagnarea totală: hotelul nu este restaurat, nu este reabilitat, nu este pus în circuit turistic, ci doar împins încet, dar sigur, spre ruină.
În acte, GOVFLOR SRL este o firmă fără activitate, fără angajați, fără profit, fără proiecte și fără vreun indiciu de capacitate financiară sau managerială. O societate cu risc comercial ridicat, cu istoric complicat în instanțe și cu un profil identic cu al unui vehicul juridic blocant: nu produce nimic, dar ține captiv un bun de patrimoniu estimat la milioane de euro. Administratorul acestei firme este, din 2011, preotul Constantin Matei, numit oficial prin actele publicate în Monitorul Oficial.
După 2000, Hotelul Ștefănescu a fost transferat de BNR către Arhiepiscopia Râmnicului, care la rândul ei l-a dat Parohiei Băile Govora.
În 2004, Parohia înființează firma GOVFLOR SRL, cu sediul chiar la Vila Liliacu din Govora, adresă care coincide cu proprietățile parohiei. Firma are ca obiect principal „Hoteluri și alte facilități de cazare”, iar în 2011 preotul Matei Constantin preia controlul total, fiind numit administrator cu puteri depline pe perioadă nedeterminată.
Tot în Monitorul Oficial, decizia din 14 martie 2011 arată negru pe alb cum Matei preia firma de la fostul administrator, după ce aceasta depusese în instanță acte fără aprobarea asociaților - acesta este documentul: 2011.1061 - Copy. Pe surse am aflat că la acel moment era implicat în afaceri cu Parohia Govora - Matei și afaceristul local Eugen Oteșanu, actionar la SC Otema SRL, soțul fostei deputate PSD, Daniela Oteșanu: Govflor SRL s-a și judecat cu Otema SRL.
În acel moment, Parohia Băile Govora deținea 99,93% din firmă, iar Matei devine oficial omul care decide tot ce se întâmplă cu hotelul-monument.
Din acel moment, timp de 25 de ani, clădirea nu cunoaște nicio investiție reală. Nicio consolidare, nicio renovare. Doar degradare accelerată.
La suprafață, Matei pare un cleric obișnuit, însă declarațiile sale oficiale scot la iveală un profil care n-are nicio legătură cu modestia preoțească. În declarația de avere depusă în 2024, preotul figurează cu terenuri intravilane de mari dimensiuni în Govora, o casă de aproape 300 de metri pătrați, o altă clădire de peste 100 de metri, un apartament în București, autoturisme, precum și un depozit bancar de 170.000 de lei, depus, atenție, la Asociația Clericilor Bisericești Râmnicu Vâlcea — asociație condusă tot de el. Practic, Matei își plasează banii într-o instituție pe care o controlează direct, o practică profund nefirească în raport cu poziția sa clericală.
Cea mai interesantă dezvăluire din declarația de avere vine însă la capitolul venituri. Preotul a încasat în 2024 dividende de 189.500 lei din firma UTIL TRANS PARC UTP SRL, societate pe care o deține integral și pe care o administrează. Firma, aflată în inactivitate fiscală, cu TVA anulat și pierderi în 2024, nu justifică în niciun fel dividendele uriașe declarate. Cum se extrag aproape 200.000 de lei dintr-o firmă care înregistrează pierderi și nu are activitate? Răspunsul poate fi găsit doar într-un control fiscal amănunțit, dar indiciile duc spre un mecanism de scoatere a banilor prin artificii contabile.
La toate acestea se adaugă și veniturile din funcția clericală, cele din poziția de președinte al Asociației Clericilor și indemnizația de consilier local. Totalul veniturilor familiei Matei trece de 350.000 lei pe an — un nivel la care nu ajunge niciun preot obișnuit și foarte puțini funcționari sau antreprenori corecți din zonă.
În tot acest timp, surse din interiorul Arhiepiscopiei Râmnicului afirmă că preotul Constantin Matei ar fi intrat în „asocieri” private vizând hotelul Ștefănescu, fără a informa forul bisericesc superior și fără a avea binecuvântarea arhiepiscopului Varsanufie. Indiciile sugerează negocieri cu potențiali investitori, planuri comerciale pregătite în culise și posibila încercare de a pune în mișcare hotelul printr-o schemă de care Arhiepiscopia nu are cunoștință. Toate aceste mișcări se desfășoară în timp ce hotelul rămâne în ruină, iar comunitatea locală este ținută la distanță de orice informație privind intențiile reale ale administratorului.
Cele două lumi ale preotului Matei — cea oficială, care predică smerenia, și cea reală, care spune o poveste de acumulare, control și influență — se întâlnesc în oglinda spartă a hotelului Ștefănescu. O clădire abandonată, dar strategic păstrată în paragină, care reprezintă poate cea mai valoroasă piesă a puzzle-ului de interese construit de parohul de Govora. Faptul că o firmă-fantomă nu restaurează un monument istoric, aceeași firmă controlată de un preot care încasează dividende inexplicabile și își ascunde mișcările comerciale de Arhiepiscopie, ar trebui să alarmeze nu doar comunitatea locală, ci și instituțiile statului.
În esență, cazul Matei este radiografia unei scheme economico-religioase: patrimoniul public și cel bisericesc sunt administrate în mod dubios, după reguli care sfidează orice transparență, în timp ce averea personală a administratorului crește vertical, de la an la an.
Această investigație scoate la lumină un adevăr crud: preotul Constantin Matei nu este doar parohul Băilor Govora, ci un jucător puternic într-un sistem care trebuie verificat urgent de Arhiepiscopie, de ANAF, de instituțiile de integritate și, poate cel mai important, de procurori.
Va urma!
Tiberiu Pîrnău
Web Design by DowMedia
