Pe Bulevardul Dem Rădulescu nr. 17 din Râmnicu Vâlcea nu vezi nimic spectaculos. O clădire obișnuită, cu spații comerciale la parter, câteva firme și o aparentă liniște de cartier. Dincolo de această imagine banală, însă, se ascunde un mic „hub” de afaceri care mișcă milioane de lei din contracte publice, dar care stă pe o fundație financiară fragilă.
Personajul central al acestei povești este Radu Emil Daniel, un antreprenor care conduce două companii – SAGAL CONSTRUCT SRL și GENERAL TRUST VÂLCEA SRL. Ambele au sediul la aceeași adresă, ambele lucrează cu primăriile din județ și ambele sunt prinse în același tipar: contracte directe, datorii mari și un șir lung de procese.
Înființată în 2011, SAGAL CONSTRUCT SRL a devenit în ultimii ani unul dintre constructorii preferați ai primăriilor din județul Vâlcea. Firma figurează în sistemul de achiziții publice cu lucrări de drumuri și canalizare în comune precum Bărbătești, Ionești, Olanu sau Șirineasa, toate atribuite prin achiziții directe.
Cifrele arată însă o realitate tulburătoare: în 2024, societatea a raportat o cifră de afaceri de 7,18 milioane de lei, dar un profit net de doar 23.929 de lei – adică o marjă sub 0,4%. Practic, la fiecare milion rulat, firma a rămas cu mai puțin de 4000 de lei.
În același an, datoriile totale au urcat la 7,4 milioane de lei, în timp ce creanțele – sumele de încasat de la parteneri și autorități – depășesc 3,5 milioane de lei. Mai grav este că profiturile mici și datoriile mari se combină cu zeci de procese, multe dintre ele pentru neplată sau ordonanțe de plată.
Printre dosarele active se numără acțiuni prin care SAGAL CONSTRUCT a fost dată în judecată pentru restanțe la lucrări, dar și cauze privind neplata contribuțiilor către Apele Române. Într-un caz, firma a fost somată să achite penalități pentru contribuțiile de gospodărire a apelor, un detaliu care ridică semne de întrebare, mai ales având în vedere natura lucrărilor executate în proximitatea cursurilor de apă.
A doua firmă din portofoliul lui Radu Emil Daniel, GENERAL TRUST VÂLCEA SRL, are o istorie mai lungă – a fost fondată în 2007. Profilul declarat este diferit, dar activitatea se suprapune aproape perfect cu cea a SAGAL: construcții, lucrări publice, transport și exploatare de agregate minerale.
În 2024, compania a raportat o cifră de afaceri de 4,15 milioane lei, în creștere cu 30% față de anul precedent. Cu toate acestea, profitul net a scăzut drastic, de la peste 346.000 lei în 2023 la doar 44.806 lei.
Firma are puncte de lucru la Ionești și Olanu – Zăvideni, unde deține un permis de exploatare în albia minoră, valabil între 17 februarie 2025 și 16 februarie 2026. Această exploatare, aflată în zona râului Olt, ridică numeroase semne de întrebare privind respectarea condițiilor de mediu și modul de raportare a volumelor extrase.
Situația financiară a companiei este la fel de tensionată ca la SAGAL: datorii totale de peste 2 milioane de lei, cash în conturi de doar 35.000 lei, și un dosar de insolvență deschis în august 2024 la Tribunalul Vâlcea, aflat încă pe rol.
La aceeași adresă, Dem Rădulescu nr. 17, figurează mai multe societăți în care același administrator are legături directe sau indirecte: SAGAL CONSTRUCT, GENERAL TRUST VÂLCEA, SEPSO INVEST și MOBSTADLEMN PROD, unde Radu Emil Daniel deține părți sociale, plus altele.
Acest tip de concentrare ridică o problemă evidentă: transferul intern de fonduri, utilaje și personal între firme, o practică des întâlnită la nivel local, menită să mențină aparența de stabilitate financiară atunci când una dintre companii intră în dificultate.
Atât SAGAL CONSTRUCT, cât și GENERAL TRUST VÂLCEA se bazează pe un mecanism aparent sigur: achiziții directe de la primării și credite garantate de stat, prin FNGCIMM și Fondul Român de Contragarantare.
Permisul de exploatare de la Olanu – Zăvideni, Perimetrul 2, obținut de GENERAL TRUST, aduce o altă dimensiune a anchetei.
Exploatarea de agregate minerale în albia minoră presupune respectarea unor reguli stricte: volum maxim extras, refacerea terenului, protejarea albiei și raportarea exactă a producției. Fiecare tonă scoasă în plus înseamnă eroziune, turbiditate și risc pentru malurile Oltului.
Întrebarea esențială este dacă autoritățile de control – ABA Olt, ANAR, APM și Garda de Mediu – au verificat aceste exploatări și dacă sumele datorate statului pentru gospodărirea apelor au fost achitate integral.
Coincidența că SAGAL CONSTRUCT, firma „soră”, are procese exact pe tema contribuțiilor către Apele Române nu poate fi ignorată.
Cine verifică realitatea lucrărilor decontate de cele două firme la primăriile din județ?
Cum au fost calculate valorile contractuale și costurile suplimentare?
De ce apar procese în lanț pentru neplată dacă lucrările au fost recepționate și banii au fost virați?
Și, mai ales, cât din riscul bancar garantat de stat se va întoarce, în final, împotriva contribuabililor?
Povestea de pe Dem Rădulescu 17 nu este doar despre două firme, ci despre un sistem care funcționează la limita legalității economice – acolo unde profitul din acte este decorativ, cash-ul lipsește din acte, iar instanțele țin loc de contabilitate.
Iar până când autoritățile vor explica clar unde se duc banii și cum se cheltuie, aceste „dosare” rămân deschise.
Tiberiu Pîrnău
Web Design by DowMedia
