De ani de zile, Râmnicu Vâlcea este sufocat de fum. Străzile Morilor, Alunului, Inătești sau Izvor s-au transformat în adevărate focare de poluare, unde clanuri de romi ard, zi de zi, cabluri, cauciucuri, plastice și alte deșeuri toxice. Fumul gros se ridică peste oraș, iar autoritățile par incapabile sau, mai grav, neinteresate să pună capăt acestui fenomen.
Inspectoratul de Poliție Județean Vâlcea a emis un „punct de vedere” în care se laudă că a prins două persoane pe strada Morilor și că a întocmit două dosare penale pentru arderea ilegală de deșeuri. Două dosare, într-un oraș unde sute de tone de cabluri și cauciucuri ard anual, la vedere. Un teatru birocratic menit să liniștească opinia publică, dar care nu răspunde la întrebarea esențială: ce se arde, de fapt, la Râmnicu Vâlcea?
Este vorba doar despre deșeuri metalice și plastice, sau în spatele acestor focuri se ascund lucruri mult mai grave? Este imposibil să nu ne întrebăm dacă nu cumva aici se repetă, într-o formă mascată, scenariul sinistru de la Caracal, unde lipsa de reacție a autorităților a îngropat adevărul despre dispariția Alexandrei Măceșanu și a Luizei Melencu.
De ce sunt tolerate aceste arderi ilegale, zi de zi, la câteva sute de metri de case, școli și instituții? De ce poliția, jandarmeria și Garda de Mediu se limitează la 2, 3 acțiuni de ochii lumii, în timp ce oamenii inspiră fum toxic? DE CE NU SE ACȚIONEAZĂ LEGAL, DAR ÎN FOȚĂ?! Ce sau cine este protejat prin această formă de complicitate?
Râmnicu Vâlcea trăiește o dramă ascunsă sub vălul fumului: nu știm ce se arde, dar știm că autoritățile se prefac că acționează. Și, până nu se face lumină, întrebarea rămâne apăsătoare: nu cumva trăim un nou Caracal, cu victime invizibile și cu instituții care tac?
Web Design by DowMedia
