De ani buni, locuitorii de pe străzi întregi din Râmnicu Vâlcea (exemple: Alunului, Morilor și Inătești) trăiesc sub un nor gros de fum toxic. Noapte de noapte, dar și ziua în amiaza mare, deșeuri electrice, cauciucuri, mase plastice și cabluri sunt arse pe câmpuri sau în curți ascunse. Mirosul greu se simte în tot orașul, iar aerul respirat depășește frecvent limitele admise de lege la particulele PM 2,5 – cele mai periculoase pentru sănătatea oamenilor.
În alte orașe europene, asemenea valori ar fi generat stări de urgență și descinderi cu mascații. La Râmnicu Vâlcea însă, Garda de Mediu, Agenția de Mediu, Poliția, Jandarmeria, Prefectura și Poliția Locală par simple decoruri: instituții prezente doar pe hârtie. În teren, absența lor este izbitoare.
Fenomenele de acest tip nu sunt simple „incendieri accidentale”. În spatele lor există rețele organizate, care colectează cabluri, plastic și alte deșeuri de la firme locale și chiar din județele vecine. În loc ca aceste deșeuri să fie reciclate legal – operațiune scumpă, costând chiar și 500 de euro pe tonă – ele ajung pe mâna „topitorilor de ocazie”. Profitul este dublu: firmele scapă ieftin, iar „afaceriștii” fac bani din vânzarea metalelor rezultate.
Inspectorii zonali ai Poliției Locale, precum Ruxandra Nițu, sunt acuzați de cetățeni că nu ajung niciodată pe teren. „Nu vii să vezi cu ochii tăi ce se întâmplă, nu aplici sancțiuni, dar iei salariu de la buget!”, se revoltă oamenii. La Prefectură și la Garda de Mediu răspunsul e mereu același: „Verificăm situația”. Dar verificările nu schimbă nimic.
De la politicienii locali, cetățenii primesc doar promisiuni sterile. Mulți încep să se întrebe dacă lipsa de acțiune nu este, de fapt, cumpărată. Se dau șpăgi pentru ca focurile să ardă în continuare? Este întrebarea care se repetă tot mai des în comunitate.
Stațiile independente de monitorizare a calității aerului arată depășiri constante ale normelor. Totuși, raportările oficiale sunt fie întârziate, fie minimalizate. La nivel central, Ministerul Mediului pare să ignore semnalele venite din Vâlcea.
Consecințele sunt însă vizibile: numărul afecțiunilor respiratorii și al cazurilor oncologice este în creștere, iar medicii avertizează că zonele afectate riscă să devină focare de boli cronice.
Problema nu mai este una locală, ci de securitate publică. Când instituțiile care ar trebui să protejeze viața cetățenilor preferă să se facă nevăzute, suspiciunea de complicitate devine inevitabilă. Și atunci apare întrebarea de fond: cine protejează rețelele de poluatori și cu ce preț?
Râmnicu Vâlcea a devenit un caz-școală despre cum un oraș poate fi sufocat nu doar de fum, ci și de tăcerea autorităților. În timp ce oamenii își pun sănătatea în pericol zi de zi, instituțiile fac zid în jurul poluatorilor. Iar când legea nu se aplică, suspiciunea de corupție devine mai mult decât o speculație – devine o certitudine în ochii cetățenilor.
Web Design by DowMedia
