Actualul ministru al Culturii, András István Demeter, numit în funcție pe 23 iunie 2025 în Guvernul condus de Ilie Bolojan, este un personaj cu un trecut controversat, care ridică mari semne de întrebare asupra criteriilor de integritate în Guvern. Cu cinci dosare penale și administrative la activ, o condamnare definitivă pentru conflict de interese, o anchetă penală privind regimul armelor și un proces civil deschis chiar împotriva Ministerului Culturii, instituția pe care o conduce, Demeter pare mai degrabă un simbol al statului paralel al sinecurilor decât un reprezentant al valorilor culturii naționale.
În 2015, Parchetul Judecătoriei Sectorului 1 l-a trimis în judecată pentru conflict de interese în formă continuată. În calitate de președinte al Societății Române de Radiodifuziune, Demeter a semnat plăți către propriul său consilier, Răzvan Dincă, în timp ce încasa bani de la acesta printr-un contract încheiat printr-un PFA. Relația financiară reciprocă între cei doi a constituit o infracțiune clară.
În 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat definitiv, stabilindu-i interdicția de a mai ocupa funcții publice timp de trei ani. Cu toate acestea, verdictul nu l-a împiedicat să își continue nestingherit cariera în funcții-cheie în instituții de stat. Între 2012 și 2021, Demeter a fost membru în Consiliul de Administrație al Radioului Public, iar ulterior a fost numit în mai multe posturi de conducere la TVR și Ministerul Culturii.
În perioada 2015–2016, Demeter a mai fost vizat în două dosare de abuz în serviciu, clasate ulterior pe motiv că faptele nu erau prevăzute de lege la acea dată. Același clasic mecanism de salvare a politicienilor înrobitori: dezincriminarea. Niciun vinovat, doar oportunitate legală.
Mai recent, între 2021 și 2022, a fost cercetat penal într-un dosar privind nerespectarea regimului armelor și munițiilor, după ce autoritățile i-au confiscat o armă de vânătoare. Obiectul era deținut ilegal și nu figura în autorizațiile sale. Parchetul a decis, totuși, renunțarea la urmărirea penală, invocând lipsa unui „interes public” în continuarea anchetei. Instanța a dispus însă confiscarea definitivă a armei, respingând contestația depusă de Demeter.
Paradoxul atinge un nou nivel: Demeter se află în proces civil cu Ministerul Culturii, instituția pe care o conduce. În decembrie 2024, înainte de a fi numit ministru, a contestat în instanță rezultatul unui concurs de management la Teatrul de Operetă „Ion Dacian”, unde fusese respins. Procesul este încă pe rol, iar numirea sa în funcția de ministru a survenit în mod absurd în timpul litigiului.
Întrebat dacă își va retrage plângerea, Demeter a admis public că „e puțin probabil”. Mai grav, ministrul continuă procesul dintr-o poziție de superior instituțional al pârâtului.
Într-un interviu acordat G4Media, Demeter a oferit o explicație care trădează exact mentalitatea sistemului:
„În peste trei decenii de activitate în management și/sau administrație, nu am fost confortabil tuturor. A fost imposibil de evitat să fi avut diverse calități, inclusiv procesuale.”
Cu alte cuvinte, pentru ministrul Culturii, implicarea în dosare penale este o consecință normală a unei cariere publice. O „normalizare” periculoasă a ilegalității și a impunității.
Înainte de a fi ministru, András István Demeter a fost actor, director de teatru, președinte la SRR, membru în CA-uri, consilier, secretar de stat, director adjunct – o colecție impresionantă de funcții, dar umbrită de fapte controversate și dosare penale.
Această acumulare de posturi a fost însoțită și de critici privind lipsa transparenței: CV-ul oficial al ministrului nu menționează clar parcursul educațional complet, iar multe dintre numirile sale au venit în urma sprijinului politic, nu prin concursuri publice.
Numirea lui Demeter András István în funcția de ministru al Culturii este o sfidare la adresa oricărei idei de etică administrativă. Fost condamnat, fost cercetat, fost contestatar al instituției pe care acum o conduce – ministrul Culturii pare mai degrabă simbolul unui stat în care penalii ajung să scrie regulile, iar cultura este transformată într-un instrument de troc politic.
Într-o Românie care a cerut ani de zile reformă, transparență și curățenie în instituții, promovarea unui astfel de personaj în Executiv este o rușine care nu poate fi justificată prin nicio strategie de partid. Este, pur și simplu, o insultă!
Tiberiu Pîrnău
Web Design by DowMedia
