Eugen Luha. Un nume discret, dar cu o influență colosală. Oficial, este doar președintele Federației Sindicatelor Gaz România (FSGR). Neoficial? Este unul dintre cei mai puternici și mai bine plătiți lideri sindicali din țară, cu o rețea care acoperă 37 de sindicate din toată România și controlează indirect soarta a peste 25.000 de angajați din industria gazului. Iar în timp ce sindicaliștii de rând își strigă nemulțumirile în stradă, Luha încasează peste 170.000 de euro pe an de la... o corporație germană.
Potrivit declarației de avere semnate pe 7 noiembrie 2024, Luha a primit în anul fiscal anterior:
119.726 euro de la E.ON Dusseldorf, în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere
246.789 lei de la Delgaz Grid, ca șef birou (aprox. 50.000 €)
43.200 lei de la Asist Complet Târgu Mureș, ca membru în CA
63.000 lei de la Federația Sindicatelor Gaz România, ca președinte
163.164 lei pensie (aprox. 33.000 €)
Total: peste 250.000 de euro în venituri anuale, adică peste 20.000 €/lună – un venit amețitor pentru un „lider al angajaților”, plătit în principal de angajator.
Luha nu este doar un simplu sindicalist. Este și un om de afaceri în nume propriu:
8 terenuri în județul Alba, în suprafață cumulată de peste 25.000 mp
2 case de locuit și 2 apartamente în Alba Iulia și Ciugud
Depozite bancare în Patria Bank:
180.000 € și 44.430 € în conturi în euro
170.723 lei și 19.345 lei în conturi în lei
Total: peste 1,2 milioane de lei în conturi și active lichide, la care se adaugă o avere imobiliară impresionantă.
În loc să lupte pentru angajați, pare mai degrabă preocupat de consolidarea unui imperiu financiar personal, finanțat – ironic – chiar de unul dintre marii angajatori din energie.
Din 2005, Luha este membru al Comitetului European de Întreprindere al E.ON, iar din 2008 conduce reprezentanții angajaților din toate companiile E.ON din România. În noiembrie 2012, ajunge direct în Consiliul de Supraveghere al E.ON SE, cu mandat prelungit până în 2028.
Conflictul de interese este evident: cum poți reprezenta interesele muncitorilor din energie, în timp ce ești plătit cu sume amețitoare chiar de una dintre cele mai mari corporații din domeniu?
Este o întrebare care bântuie de ani întregi lumea sindicală din România, dar care nu a primit niciodată un răspuns clar. Ba mai mult, sub umbrela funcțiilor sale, Luha a reușit să evite orice anchetă serioasă sau critică publică.
Născut în 1957 în județul Alba, Luha este de profesie avocat. Între 1993 și 2006 a fost membru în conducerea Romexterra Bank, iar între 1996 și 2017 a condus Asociația Națională a Centrelor Culturale Sindicale. A fost și vicepreședinte al CNSLR Frăția, una dintre cele mai vechi confederații sindicale din România.
De peste 30 de ani, se învârte în zona sindicatelor, dar și în lumea financiară, reușind o performanță rară: să fie și liderul sindicalilor, și omul de încredere al corporațiilor.
Într-o țară în care sindicalismul pare în moarte clinică, iar liderii par mai apropiați de patroni decât de muncitori, cazul Eugen Luha ridică o întrebare dureroasă:
Cine îi mai reprezintă, cu adevărat, pe angajații din România?
Și până când oamenii muncii vor accepta să fie reprezentați de lideri care încasează salarii de top manageri și își clădesc averile în liniște, pe banii companiilor pe care ar trebui să le confrunte?
Dacă vrei să vezi cine sunt cu adevărat „reprezentanții” celor mulți, nu te uita la proteste. Uită-te în declarațiile de avere. Acolo e adevărul.
Iar în cazul lui Eugen Luha, adevărul e unul singur: „sindicalismul” a devenit o afacere. Și încă una foarte profitabilă.
Tiberiu Pîrnău
Web Design by DowMedia
