Despre martirizarea lui Călin Georgescu: Mai este nevoie de o singură scânteie pentru declanșarea unei Revoluții
Când un om devine periculos pentru sistem, nu pentru că fură, ci pentru că vorbește, pentru că gândește și mai ales pentru că are susținere – atunci începe prigoana. Astăzi, România asistă, în tăcere sau în neputință, la martirizarea lui Călin Georgescu, fost candidat la Președinția României, unul dintre puținii oameni care au avut curajul să înfrunte în mod deschis, cu nume și fapte, structurile corupte care controlează această țară.
Într-o societate în care adevărații infractori sunt promovați, iar cei care rostesc adevărul sunt vânați, dosarele penale nu mai sunt un instrument al justiției, ci un mecanism de eliminare politică. Acuzațiile grave care i se aduc lui Călin Georgescu nu sunt întâmplătoare. Ele apar fix după ce acesta a început să capete o vizibilitate crescândă, după ce mesajele sale au început să mobilizeze mase, să pună întrebări, să demonteze minciuni oficiale și să apere suveranitatea națională.
„Sistemul” – acest hibrid de rețele politice, servicii, afaceri de stat și mafii locale – are o regulă clară: cine iese din linie, cine nu poate fi controlat, trebuie distrus. Întâi mediatic. Apoi juridic. Iar în final, moral și social. Vedem cum, în doar câteva luni, Georgescu a fost trecut de la postura de „vizionar” sau „tehnocrat cu vocație națională” la cea de „infractor periculos” și „dușman al democrației”. Totul pentru că a îndrăznit să spună ceea ce mulți gândesc dar nu au curajul să rostească: că România este condusă de o oligarhie, că resursele noastre sunt jefuite, că poporul e ținut în ignoranță și frică.
Ce se întâmplă acum cu Georgescu este un caz de școală pentru orice regim autoritar: când nu îl poți cumpăra, îl discreditezi. Iar dacă nu funcționează nici asta, îl distrugi. Însă tocmai această prigoană poate avea efectul invers. Poate genera reacție. Poate aprinde o scânteie. Pentru că românii sunt răbdători, dar nu sunt proști. Știu să distingă un dosar fabricat de o greșeală reală. Și mai ales știu când un om este hăituit nu pentru ce a făcut, ci pentru ce ar putea deveni: un simbol.
Știm cu toții că în România s-au ridicat dosare și s-au scos din pălărie anchete penale împotriva celor care deranjau. Justiția selectivă nu mai este o teorie, ci o practică dovedită. Se poate întâmpla oricui: dacă ai curaj, dacă spui adevărul, dacă strângi în jurul tău oameni treziți din letargie – ești marcat. Iar Călin Georgescu este, astăzi, un astfel de caz.
Cine îl ascultă cu atenție vede că nu e vorba de populism ieftin, ci de un proiect de țară. Unul care spune „nu” vânzării resurselor, „nu” globalismului fără reguli, „nu” obedienței față de puteri străine și „da” românilor care vor să-și ia destinul în mâini.
De aceea, trebuie spus cu voce tare: ceea ce se întâmplă cu Georgescu nu e doar o vendetă personală. Este un semnal de alarmă pentru toți cei care încă mai cred în democrație și în dreptul de a gândi liber. Dacă un astfel de om poate fi distrus de instituțiile statului, fără reacție publică, atunci oricine poate fi.
O scânteie. Atât lipsește. Iar poate că exact asta a devenit Călin Georgescu: o scânteie care, într-o societate sufocată de corupție, minciună și lașitate, poate aprinde ceva ce sistemul nu mai poate controla – o Revoluție a conștiințelor.
Tiberiu Pîrnău
Web Design by DowMedia
Acest lucru se va întâmpla cu siguranță , ciclul istoric se încheie , vremea lor va apune cat de curând ! Celor 5,3milioane de români care l~ au votat pe Simion , la anul după scumpirea prețului la gaze se vor mai alătura , alte milioane , care vor cere alegeri anticipate ! Acest sistem putred va fi înlăturat , de la conducerea țării !