Sprijinul financiar al presei: Diferențele dintre Franța și România în susținerea media

​Sprijinul financiar acordat de statul francez presei se caracterizează printr-o serie de măsuri menite să susțină pluralismul media și să asigure accesul publicului la informații de calitate. Printre aceste măsuri se numără subvenții directe pentru organizațiile media, stimulente fiscale pentru abonații la publicații și finanțarea proiectelor de educație media. De asemenea, statul francez oferă sprijin financiar pentru proiecte de educație mediatică și informațională, precum și pentru jurnalismul de investigație, prin intermediul unor apeluri la propuneri de proiecte adresate organizațiilor societății civile. ​

În contrast, în România, statul nu acordă sprijin financiar presei independente!

Mai mult, în Uniunea Europeană, inclusiv în România, s-a observat o tendință îngrijorătoare în ceea ce privește alocarea inechitabilă a publicității de stat, favorizând adesea organele de presă pro-guvernamentale și lăsând presa locală independentă în dificultate financiară. Această practică poate afecta negativ pluralismul media și poate limita accesul publicului la o gamă variată de surse de informare.​

În concluzie, în timp ce statul francez implementează măsuri diverse și structurate pentru a sprijini financiar presa, România dispune de un cadru mai puțin dezvoltat în acest sens, cu inițiative sporadice și fără o strategie națională clară. Pentru a îmbunătăți situația, ar fi benefică adoptarea unor politici publice care să susțină financiar presa independentă și să asigure o distribuție echitabilă a publicității de stat, în conformitate cu standardele europene.

De ce nu sprijină statul român presa? Cauze politice, economice și instituționale

Există mai multe motive pentru care statul român nu sprijină în mod semnificativ presa, iar acestea sunt legate de factori economici, politici și instituționali. Iată câteva dintre principalele explicații:

1. Lipsa unui cadru legislativ coerent: În comparație cu alte state din Uniunea Europeană, România nu are o politică națională bine definită pentru sprijinirea presei. În Franța, de exemplu, există subvenții directe și stimulente fiscale pentru organizațiile media, dar în România acest tip de sprijin este inexistent.

2. Politizarea presei: În România, multe dintre instituțiile media sunt influențate politic, iar guvernele care se succed tind să aloce finanțare publică pentru media favorabilă lor, iar presa independentă rămâne în mare parte fără sprijin financiar. Astfel, statul român nu investește într-un mod echitabil în mass-media, ceea ce afectează pluralismul și diversitatea opiniilor.

3. Deficitul de transparență în alocarea fondurilor publice: În multe cazuri, publicitatea de stat nu este distribuită în mod echitabil, iar instituțiile media independente locale au dificultăți în accesarea fondurilor publice. De asemenea, procedurile de licitație pentru publicitatea guvernamentală sunt adesea neclare sau opace, ceea ce favorizează anumite publicații și lasă alte organizații media fără sprijin.

4. Mediul economic al presei: Presa română se confruntă cu o scădere continuă a veniturilor din publicitate, iar modelul de afaceri bazat pe vânzarea de produse media nu este sustenabil pe termen lung. Acest lucru face ca multe publicații să fie vulnerabile din punct de vedere financiar și să nu poată concura cu jucătorii mari din industrie, inclusiv cei care beneficiază de sprijin public.

În concluzie, statul român nu ajută presa într-o manieră consistentă și structurată din cauza unor deficiențe legislative, politice și economice, care limitează sprijinul public pentru un jurnalism independent și pluralist.

Tiberiu Pîrnău