Într-o Românie în care tradiția, credința și valorile suverane sunt din ce în ce mai supuse disprețului unor elite culturale rupte de realitate, regizorul Botond Nagy a reușit performanța de a produce un spectacol care nu doar jignește profund conștiința creștină, dar și ridiculizează orice urmă de atașament față de identitatea națională.
Spectacolul său, „Proorocul Ilie”, montat pe scena Teatrului Național București, nu este doar o creație controversată. Este o blasfemie în toată regula, un act de agresiune simbolică împotriva credinței a milioane de români. Sub pretextul unei „reflecții artistice”, Nagy împroașcă noroi peste una dintre cele mai sacre figuri din tradiția biblică, folosind elemente de grotesc și derizoriu care nu ar avea ce căuta într-un spațiu cultural finanțat din bani publici.
Iar aici vine întrebarea care ar trebui să ne preocupe pe toți: cine l-a validat pe acest regizor? Cine l-a adus pe scena celui mai important teatru din România? Și de ce continuăm să tolerăm asemenea experimente toxice, care nu doar că nu reprezintă cultura română, dar o dinamitează din interior?
Departe de a fi o simplă „viziune artistică”, creația lui Nagy e profund politizată. Este un manifest anti-creștin, în egală măsură un atac direct la suveranitatea culturală a acestui popor. Dincolo de ridicolul și vulgaritatea estetică a spectacolului, mesajul său este unul clar: România trebuie să-și renege rădăcinile, să-și ironizeze credința și să accepte „modernitatea” impusă de cercurile progresiste de influență.
Botond Nagy nu este doar un regizor cu idei „altfel”. Este exponentul perfect al unei ideologii radicale, secularist-globaliste, care promovează disprețul față de valorile fundamentale ale societății românești. Și faptul că această ideologie și-a făcut culcuș pe scena Teatrului Național e un semnal de alarmă. Dacă TNB-ul, această instituție-simbol, devine tribuna celor care batjocoresc spiritualitatea românească, atunci încotro ne îndreptăm?
Este momentul ca Ministerul Culturii să intervină. Este momentul ca managerii TNB să își asume responsabilitatea pentru ceea ce promovează. Și, mai ales, este momentul ca Botond Nagy să fie tras la răspundere, inclusiv prin excluderea sa de la Teatrul Național. Nu din ură, ci din respect pentru milioanele de români care încă mai cred în Dumnezeu, în tradiție și în demnitatea culturală a acestei țări.
Pentru că, în cele din urmă, nu este vorba despre artă. Este vorba despre demnitate. Și despre a spune, clar și răspicat: Până aici!
de Tiberiu Pîrnău
Web Design by DowMedia
Matei 7:1-12 VDC
"Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura". - Spune Biserica noastră Ortodoxă, Cea căreia îi datorăm mai toate rezultatele noastre din ultimii aprope 2000 de ani.
Concluzie: Nu avem voie / dreptul să-l judecăm pe regizor, pentru percepţia sa. Unul Singur are dreptul să-l judece şi Acela îl va judeca. Deci, puţină răbdare, domnule Ziarist!