România trăiește un paradox politic și mediatic care, pentru unii, devine de-a dreptul grotesc. Între jocurile de culise ale partidelor și propaganda agitată a unor grupuri de influență, există anumiți ziariști care au ales să se adapteze unui sistem pe care, ani de zile, l-au criticat cu vehemență. Astăzi, într-o întorsătură dramatică a destinului lor profesional, acești oameni au devenit apostolii unor cauze progresiste și unelte fidele ale partidelor de la putere.
De-a lungul timpului, acești ziariști au fost vârful de lance împotriva neomarxismului și a ideologiei progresiste, avertizând asupra riscurilor ca structuri străine de spiritul național să redefinească valorile fundamentale ale societății. Tot ei denunțau influența negativă a Statului Paralel, o entitate intangibilă și totuși omniprezentă în viața politică și economică a țării. Din acest unghi, mulți dintre ei erau considerați apărători ai libertății de opinie și ai intereselor naționale.
Înțelegerile din spatele ușilor închise și fluxul constant de finanțări oferite de partide precum PSD, USR și PNL au schimbat, însă, regulile jocului. Aflându-se la o răscruce morală, acești ziariști au ales să se reinventeze, abandonând idealurile declarate pentru privilegii materiale și acces la cercurile puterii. Acest comportament nu doar că pune la îndoială integritatea lor, dar le erodează și credibilitatea în fața unui public care încă speră în onestitate jurnalistică.
Un caz aparte întruchipează acest declin moral: atacurile concertate asupra unor lideri politici care încă au curajul de a vorbi despre suveranitate, identitate națională și binele colectiv. Calin Georgescu, o figură cunoscută pentru promovarea valorilor tradiționale și a patriotismului autentic, a devenit ținta predilectă a acestor ziariști. Sub masca "analizei critice", aceștia într-un mod care adesea frizează ridicolul, denigrează orice inițiativă care ar putea consolida sentimentul național sau ar putea pune sub semnul întrebării agenda globalistă a unor forțe externe.
Ce stă, de fapt, în spatele acestei schimbări brutale de discurs? Frica. Frica de a pierde finanțarea, de a fi exclus din cercurile privilegiate, de a deveni irelevant. De aici vine obediența față de partidele dominante și acceptarea fără crâcnire a unei ideologii pe care, în trecut, o blamau fără reținere.
Într-o Românie în care valorile și ideologiile sunt tranzacționate pe piața influenței, este esențial ca publicul să înțeleagă acest joc dublu. Nu este vorba doar despre un grup de ziariști, ci despre o rețea mai largă de interese care compromite integritatea actului jurnalistic și a discursului politic.
Când se vor termina "nebuniile"? Probabil doar atunci când societatea românească va înțelege că adevărul nu poate fi cumpărat, iar patriotismul autentic nu poate fi redus la un slogan sau un compromis financiar. Până atunci, suntem condamnați să asistăm la acest spectacol absurd, între PSD, USR, PNL, LGBT și un Stat Paralel care trăiește și prosperă în umbra naivității noastre colective.
Web Design by DowMedia