Într-o țară în care politica se transformă într-un spectacol din ce în ce mai grotesc, nu putea să lipsească și un personaj de care, dacă nu ar fi fost atât de penibil, am fi râs de-a binelea. Este vorba despre un fost candidat AUR din Ramnicu Valcea care, într-o mostră de obediență politică mizerabilă, încearcă să se agațe de campania lui George Simion ca un pinguin aurit, pe cale de a dispărea într-un bazin de ridicol și mediocritate.
Să începem cu începutul: acest individ, care până mai ieri nu scăpa niciun prilej de a-l înjura pe George Simion, reînvie astăzi în peisajul AUR-ului. O adevărată metamorfoză politică, mai ales că în ultimele luni, respectiv din iunie încoace, omul nu a făcut nimic altceva decât să se lamenteze și să lanseze critici ca un papagal care nu înțelege nici măcar cui se adresează.
Într-un episod demn de un film de comedie, acest personaj a reușit să pună la cale un scenariu complet ridicol: a plătit avocatul celor care contestau în instanță candidaturile AUR la alegerile parlamentare în Vâlcea. Nu doar că a fost o lovitură sub centură pentru cei pe care, cu o săptămână înainte, îi flata și-i susținea, dar gestul său a fost unul de o inconștiență politică rar întâlnită. Cum altfel să explici dorința de a distruge chiar partidul si liderul care ți-au oferit un loc pe listă la alegerile locale, iar acum ai ajuns consilier local AUR?
Și totuși, pe 14 noiembrie, dintr-un colț de umbră, „pinguinul pensat aurit” reapare la o ședință AUR, în speranța că va prinde o fărâmă din marea de susținători ai lui Simion și poate chiar un loc pe vreo listă viitoare. Pe fața sa se citește nevoia de a rămâne relevant într-o lume politică care nu-l mai vrea.
Să înțelegem: acest om nu este doar „abramburit”, este un exemplu perfect de individ care, atunci când vede că valul curge în direcția corectă, încearcă disperat să se agațe de coada lui. În ciuda faptului că a ironizat constant și până la capăt campania lui George Simion, acest pinguin pensat aurit a revenit într-o încercare aproape patetică de a-și salva pielea. Visează la o carieră politică bazată pe „cunoașterea” corectă a momentului oportun, dar are atâta incoerență în comportament încât mai mult se face de râs decât să convingă pe cineva de „valoarea” sa.
Acum isi plateste articole pozitive in presa, pe care, bineinteles, ca nu le mai crede nimeni si rad si curcile de patetismul lui!
Totul pare o mare ironie: individul care a încercat să distrugă AUR cu tot ce i-a stat în putință, ajunge acum să se prezinte în fața celor pe care i-a atacat cu brutalitate, așteptând ca aceștia să-l primească cu brațele deschise. Cumva, acest „pinguin aurit” încearcă să își construiască o imagine de salvator dintr-o frântură de oportunism, fără să înțeleagă că nu va reuși decât să își piardă și ultima fărâmă de respectabilitate. Căci, în politică, mai ales atunci când o faci pe marele înțelept după ce ai trădat tot ce ai spus că vei susține, nu mai există loc pentru glorie.
Așadar, pinguinul pensat aurit și abramburit, în ciuda eforturilor sale, riscă să rămână doar un exemplu de ce nu trebuie să faci în politică: să te agăți cu disperare de oportunități care nu îți aparțin și să te întorci mereu acolo unde ai scuipat, doar pentru a spera că vei prinde un os de ros.
AUR ar trebui să înțeleagă că, în politica românească, acest tip de comportament nu face decât să le scadă credibilitatea și să întărească ideea că, uneori, cel mai bun lucru pe care-l poți face este să îți iei adio de la personaje care, la prima adiere de vânt, se transformă din susținători în dușmani.
Web Design by DowMedia