La finalul slujbei de sfințire a lăcașului de cult, Înaltpreasfinția Sa a arătat că „în biserică, în starea de rugăciune personală și liturgică, în comuniune cu Dumnezeu și cu sfinții, omul se curățește de întinăciunea păcatului și devine  locaș al dumnezeieștilor daruri. În Biserică, prin stăruința în rugăciune și în lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, omul ajunge să vadă și să se împărtășească cu adevărul și cu viața veșnică, pe care mai înainte doar le căuta. De aceea, Îi cerem Sfântului Duh: „Vino și Te sălășluiește întru noi!”, pentru ca El să ne schimbe pe interior și pe exterior, luminând întreg sufletul nostru și trupul, spre a face din nou casă, biserică, templu sau locaș sfânt al lui Dumnezeu, potrivit mărturiei Apostolului Pavel: „Voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (I Corinteni III, 16).
Așadar, prin umplerea cu sfințenia care vine de sus, viața omului se preface, se înnoiește și crește în asemănarea cu Dumnezeu”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.

Biserica mănăstirii a fost ctitorită la începutul secolului al XIX-lea, de către preotul Constandin și prezbitera Constandina cu fiica lor și de diaconul Iftenie cu părinții săi, Ion Catana și Sanda, cu soția sa, Stanca, și fiul lor, Ioan, fiind sfințită, pentru prima data, în ziua de 19 august a anului 1805.
În anul 2018, la inițiativa și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, și prin râvna neobosită a Preacuviosului Părinte Valerian Pâslaru, a fost înființată această Sfântă Mănăstire pusă sub ocrotirea Sfântului Mucenic Filimon, ocrotitorul actorilor, regizorilor, scenariștilor, artiștilor și al tuturor făcătorilor de spectacole din domeniul teatrului și al artelor vizuale, ca să fie loc de rugăciune și binecuvântare a celor ce prin talantul lor bucură, odihnesc și mângâie sufletele oamenilor. Astfel, printr-o tainică pronie dumnezeiască, vechea biserică parohială a luat chip de mănăstire.
Așadar, după ce candela rugăciunii a fost reaprinsă prin reluarea programului liturgic zilnic și prin viețuirea pilduitoare a noii obști monahale, au început lucrările de reparație la biserică, construirea din temelie a corpului de chilii, a trapezei, a bibliotecii și a stăreției. Totodată, au fost amenajate și alte spații necesare bunei rânduieli a slujirii liturgice, precum Paraclisul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, prescurăria și veșmântarul, dar și alte clădiri menite să sporească lucrarea misionară, precum arhondaricul și spațiile de cazare, cu toate condițiile necesare bunei întâmpinări a pelerinilor.
Prin osârdia Părintelui Stareț Valerian Pâslaru, între anii 2021-2024 s-au efectuat ample lucrări de restaurare și consolidare ale bisericii și clopotniței. Pe lângă întărirea zidurilor și a structurii de rezistență, a fost refăcut acoperișul, respectând volumetria originară, conform tabloului votiv, pardoseala din biserică a fost coborâtă la nivelul originar și înlocuită cu cărămidă de epocă, realizându-se un sistem de încălzire în pardoseală. Sfântul lăcaș a fost înzestrat cu noi obiecte de cult și odoare liturgice, mobilier și strane. De asemenea, la exterior, incinta mănăstirii a fost pavată cu piatră de râu.