Sfântul Antonie a trăit în timpul domniei voievodului Matei Basarab şi a domnitorului Constantin Brâncoveanu. S-a spus despre el ca ar fi un aromân, originar din oraşul Ianina, din Grecia. Potrivit crestinortodox.ro, din cercetările facute, provenea dintr-o familie de creştini din satele Olteniei.

Impresionat de viaţa aleasă pe care o duceau călugarii de la Iezeru a intrat frate în acest schit. Dorind să sporească nevoinţele monahiceşti, a cerut binecuvantare Episcopului locului, Ilarion, să meargă la Sfântul Munte Athos. Acesta cunoscând că este monah îmbunătăţit şi de mare folos multora, l-a sfătuit să renunţe. Cuviosul Antonie îi ascultă sfatul şi în jurul anului 1690 s-a retras la câţiva kilometri de schitul Iezeru, în muntele cu acelaşi nume, unde şi-a găsit adăpost într-o peşteră. Aceasta i-a devenit chilie şi loc de reculegere.

Nemulţumit că nu avea un loc anume randuit pentru rugăciune, a început să sape alături un mic paraclis în stâncă, lărgind stânca în aşa fel încât să poată face din ea un lăcaş de închinare şi de preamărire a lui Dumnezeu.

Terminând aceasă bisericuţă, i-a pus o catapeteasmă şi icoane, înzestrand-o cu cele necesare săvârşirii dumnezeieştilor slujbe. Episcopul Ilarion al Râmnicului a sfinţit acest locaş.

În această bisericuţă s-a rugat mereu cuviosul Antonie sihastrul, până la sfârşitul vieţii. Cobora la schit doar în duminici şi sărbători pentru a asculta Sfânta Liturghie şi a primi Trupul şi Sângele Domnului.

Cuviosul Antonie a stat în sihăstrie 28 ani şi a trăit în total 92 ani. Mutarea sa la Domnul a fost în 23 noiembrie 1719.

Ţinând seamă de viaţa şi nevoinţele sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe, în şedinţa din 20 iunie 1992, a hotărât ca el să fie aşezat în rândul sfinţilor.

Sfintele Moaşte ale Cuviosului Antonie au fost aşezate în Biserica Schitului Iezer. O părticică din Sfintele sale Moaşte se află şi la Schitul Darvari din Bucureşti.