De sărbătoarea Sfântului Grigorie Decapolitul, 19 ierarhi au oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea, acolo unde se păstrează moaștele întregi ale cuviosului.
Din soborul de ierarhi prezidat de Mitropolitul Irineu al Olteniei a făcut parte și Mitropolitul Naum de Ruse din Biserica Ortodoxă a Bulgariei.
„Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său și, prin faptele sale, prin nevoințele sale, omul este chemat la asemănarea cu Dumnezeu. Bineînțeles, rodul acestei conlucrări cu Dumnezeu se vede strălucit în viața sfinților. Sfinții sunt aceia care Îl urmează pe Mântuitorul Iisus Hristos și cei care și-au construit viața în așa fel încât Dumnezeu să fie prezent în sufletele lor”, a spus IPS Irineu.
Sf. Grigorie Decapolitul
„Cel atotputernic este în lume și lumea trebuie să fie cuprinsă în lumină și de slavă dumnezeiască. Jugul pe care Sfântul Grigorie Decapolitul l-a luat este acela al călugăriei, al lepădării de sine. El a râvnit după preafrumoasa pustie după care a alergat din fragedă copilărie. Odată intrat în mănăstire, acolo și-a găsit loc de odihnă. Mănăstirea a devenit locul său obișnuit, iar chilia sa anticamera Împărăției Cerurilor, fiindcă a căutat să împlinească voia lui Dumnezeu”.
Mitropolitul Olteniei evidențiat virtuțile Sfântului Grigorie Decapolitul: „Ca să fie plăcut Mântuitorului Hristos, Sfântul Grigorie și-a înfrumusețat viața permanent prin fapte bune, prin post, privegheri, lacrimi, paza minții și cu smerita cugetare. Pe toate acestea le-a experimentat zi de zi și noapte de noapte, potrivit cuvintelor psalmistului: Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele, până ce nu voi afla loc Domnului!”.
„Comoara Sfântului Grigorie era în interiorul său, în sufletul său. Nu a umblat după lucruri pământești, nici după onoruri trecătoare, nici după slavă deșartă, ci a tânjit după cele veșnice, pentru că știa foarte bine că unde este comoara ta acolo este și inima ta. Sfântul Grigorie a ales calea împărătească, calea pe care a urmat-o și Maria, sora lui Lazăr”.
„Toate chinurile pe care vrăjmașul i le-a adus Sfântului Grigorie au fost socotite ca lucruri de nimic, pentru că prin credință le-a depășit și, prin cuvântul lui Dumnezeu, a sfărâmat puterea celui rău”, a concluzionat Înaltpreasfinția Sa.
Mănăstirea Bistriţa este situată la poalele munţilor Căpăţânii, pe malul drept al râului Bistriţa, de unde și-a primit denumirea, „bîstro” însemnând „repede” în limba slavonă. Este ctitoria boierilor Craioveşti, datând din jurul anului 1490 și având hramul Adormirea Maicii Domnului.
Moaştele Sfântului Grigorie au fost cumpărate de banul Ţării Româneşti, Barbu Craiovescu, prin anul 1498, și aduse la Mănăstirea Bistriţa (Râmnicu-Vâlcea).
La Mănăstirea Bistrița s-a înfiinţat prima tiparniţă din Ţara Românească, unde călugărul Macarie a tipărit, în 1508, Liturghierul (în limba slavonă), prima carte tipărită pe pământ românesc.
