Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a slujit la hramul Mănăstirii Lainici

Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârşită de un ales sobor de arhierei, preoţi şi diaconi, în frunte cu Înaltpreasfinţitul Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu Înaltpreasfințitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului; Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului; Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei; Preasfinţitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților; Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Românilor Ortodocși din Ungaria; Preasfinţitul Părinte Nectarie de Bretania, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale, și Preasfinţitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei,  la Altarul de vară al mănăstirii.

În cuvântul de învățătură, Părintele Mitropolit Irineu a vorbit despre momentele importante ale descoperii slavei dumnezeiești a Mântuitorului Hristos pe muntele Taborului: „Mântuitorul nostru Iisus Hristos Și-a arătat puterea S-a dumnezeiască prin multe faceri de minuni, iar toate acestea Sfinții Apostoli le-au văzut și le-au cunoscut. Înainte de răstignirea Sa pe cruce, Mântuitorul le-a arătat că El este cu adevărat Dumnezeu, deoființă cu Tatăl și că Tatăl Îl mărturisește: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultați”. Această descoperire dumnezeiască trebuia să fie într-un loc deosebit, în prezența apostolilor Ioan, Iacov și Petru, care să fie martorii unei descoperiri cu totul deosebite și unice în istoria lumii. Pe un munte înalt a ridicat pe cei trei apostoli și acolo înaintea lor S-a schimbat la Față, adică și-a schimbat cu totul înfățișarea acoperită pe care o avea mai înainte. Fața Domnului a strălucit mai mult decât soarele și hainele s-au făcut mai albe decât lumina. Dacă sfinții apostoli au putut să-L vadă pe Mântuitorul Hristos pe muntele Tabor, de bună seamă că omul a fost făcut de Dumnezeu capabil pentru aceste vederi. Schimbarea la Față a Mântuitorului Hristos este un eveniment unic, dar în același timp care se prelungește în istoria Bisericii prin toți sfinții lui Dumnezeu. În această haină omenească, Moise Îl vede pe Mântuitorul Hristos, care este Același cu care a vorbit pe muntele Sinai când a primit Tablele Legii. Moise este prezent lângă Mântuitorul Hristos, împreună cu prorocul Ilie, Moise ca reprezentant al legii, iar Ilie ca reprezentant al celor care Îl urmează pe Mântuitorul Hristos. Sfinții Apostoli au privit schimbarea la Față a Domnului de pe o latură umană. Dar deodată muntele Taborului este cuprins de un nor luminos și în momentul acela se aude glasul Tatălui ceresc. Acesta este momentul revelației sublime.
Sărbătoarea de astăzi a arătării Mântuitorului Hristos pe Muntele Taborului este legată de Taina Sfântului Botez și de Taina Învierii Mântuitorului Hristos. Omul este din nou chemat să se bucure de slava cerească pe care strămoșii noștri au pierdut-o. Frumusețea lor era atât de mare încât toată creația se pleca în fața lor ca în fața unor împărați. Mântuitorul a venit ca să ne ridice, să ne vindece și să ne facă fiii iubiți ai Tatălui ceresc. Mărturisirea Tatălui se extinde, adică se împărtășește și nouă. Sărbătoarea „Schimbarea la față a Mântuitorului” pentru noi, oamenii păcătoși, trebuie să fie însoțită de pocăință. Nu putem să ne bucurăm de aceste daruri dumnezeiești dacă nu avem pocăință. Pentru că suntem botezați în numele Sfintei Treimi și am fost înfiați de Tatăl cel ceresc, suntem chemați să vedem slava și bucuria Sa. Noi suntem chemați să intrăm în Împărăția cerurilor. Schimbarea la Față a Domnului trebuie să aibă corespondent schimbarea vieții noastre. De aceea vorbim despre pocăință ca despre o schimbare a felului nostru de a gândi și de a lucra. Dacă vrem să-l vedem pe Dumnezeu și realitatea care ne înconjoară, trebuie să ne spălăm sufletele prin pocăință și spovedanie. Dumnezeu așteaptă ca noi să ne mărturisim păcatele și El să ne curățească. Dacă vreți să-L vedeți pe Dumnezeu, spovediți-vă, împărtășiți-vă cu Sfintele Taine. Nu putem să-l vedem pe Dumnezeu cu hainele murdare și cu sufletele întinate. Dacă nu-l vom vedea pe Dumnezeu aici pe cât e cu putință omului, nu-l vom putea vedea nici în viața veșnică”.