„Fiul lui Dumnezeu, pătimind pentru noi, a mântuit lumea ca un milostiv”, a accentuat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie la Denia celor 12 Evanghelii

„Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu a primit să pătimească de bunăvoie pentru noi, ca să dăruiască tuturor nepătimire, cu puterea Dumnezeirii Sale, răscumpărând cu pătimirea Crucii căderea lui Adam celui de demult. Astfel, Sfintele Pătimiri sunt „lumini de mântuire” și parte din „taina cea nespusă” a rânduielii lui Dumnezeu. Pătimirile Domnului sunt un „adânc” de smerenie și de necuprindere cu gândul a lui Dumnezeu. Cel ce este fără de patimă, S-a plecat „până la patimă”, spre a ne ridica din robia morții. Dumnezeu, arată Sfântul Grigorie de  Nazianz, „S-a smerit ca noi să ne înălțăm, a fost ispitit ca să biruim, S-a lăsat batjocorit ca să dea slavă, a murit ca să mântuiască, S-a înălțat ca să ne tragă la El pe noi care aici, jos, zăcem întru stricăciunea păcatului”.

Sfintele și mântuitoarele Pătimiri sunt semn al slujirii lui Dumnezeu, căci „cu patimile Sale vindecă patimile, Cel ce a pătimit pentru noi; că voind a pătimit în firea omenească cea asemenea nouă, toate Patimile Sale cele făcătoare de viață, ca să ne mântuim noi” și totodată, spre a  oferi „leac de vindecarea a patimilor noastre, pricinuitoare de stricăciune”, învață Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Așadar, „prin toate cele pe care le-a făcut și pătimit, ne încredințează Sfântul Ioan Damaschin, Domnul Hristos a dorit să învețe pe cel neștiutor chipul lucrării virtuții. Ca, văzându-L pe El pogorându-Se, din iconomie dumnezeiască, pentru noi pe pământ din sânurile părintești, și noi, la rândul nostru, să ne înălțăm către El de bunăvoie, și aceasta ca să se arate bogăția fără de hotar a iubirii Sale pentru noi”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.