Undeva, într-un colț de țară unde cocoșii încă mai dau ceasul, iar praful din șanț are statut de monument istoric, domnește un barosan. Nu orice barosan, ci unul veritabil – un Ceașcă local, un titan al comunalismului postmodern, un stăpân absolut peste... 3 ulițe, o primărie și două gropi de gunoi.
Atenție, nu-l criticați! N-are simțul umorului, iar ego-ul lui e mai mare decât bugetul satului pe următorii zece ani. Poți să scrii 1000 de articole în care îi lauzi mustața, ședințele, gândirea profundă în oglindă și cum taie panglici la borduri reabilitate cu fonduri pierdute... dar dacă îndrăznești o singură propoziție negativă – te-ai ars. Gata, ai intrat pe lista neagră. Și ce listă! Mai lungă decât lista de investiții promise și niciodată făcute.
Pentru el, presa înseamnă - sclavi – care nu întreabă, nu cercetează, doar notează cu sârg și eventual îi dau tag pe Facebook. Dacă vreun ziarist ridică sprânceana, deja e vândut, plătit, trădător de sat și neam. Pe bune acum, cine se crede acel jurnalist? Un cetățean cu întrebări?! Pfff.
În jurul său – turma. Turma de berbeci pupincuriști, care îl urmează în orice direcție, chiar și în prăpastie, dar cu un singur scop: să fie cât mai aproape de izvorul... contractelor, funcțiilor, și al selfie-urilor de postat cu „Domnu’, un om deosebit”. Ăștia sunt campioni la lingușeală, dar – vai! – niște sprinteri olimpici când vine dezastrul. La prima plângere penală, la prima anchetă de presă, la primul semn că nu mai merge combinația – dau bir cu fugitii ca șobolanii de pe corabia Titanic. Dar nu înainte să șoptească: „Noi am fost mereu alături de adevăr...”
Barosanul nostru însă rezistă. Cu fruntea sus, ca o statuie de ceară topită la soare. Pentru că el e etern. El nu greșește, el doar este greșit înțeles. El nu se răzbună, doar îți aplică o lecție „democratică”. El nu conduce satul, satul are onoarea să fie condus de el.
Dinca Catinel - acesta este un pamflet pentru cine poate intelege
Web Design by DowMedia