O VIAŢĂ DE OM AŞA CUM A FOST:
Soţ, tată şi cumnat.
MOARTEA CA O UŞĂ DESCHISĂ SPRE NEUNDE…iar oamenii par, într-un fel, nemuritori: adică şterg marginile tangenţiale dintre viaţă şi moarte, rămânând ca nişte spirite zburătoare, care însoţesc, din generaţie în generaţia, lumina sufletelor noastre.
”Nu ne putem ascunde nicăierea,
În gaură de şarpe sau în cer,
În faţa morţii, picotind stingher,
Cădem şi ne acoperă tăcerea...”
(Adrian Paunescu)
Zâmbind ne spunea poveşti. Poveşti care ne înveseleau şi râdeam împreună!
Acum… le zâmbeşte îngerilor, le spune povești despre viață şi râde împreună cu ei.
Noi însă, am rămas tăcuți și săraci.
Sergiu Dumitrescu
