O biserică din localitatea Stoilești, județul Vâlcea, a fost distrusă de un incendiu produs sâmbătă dimineaţă.
Incendiul a izbucnit la acoperișul bisericii, care este construită din lemn, în jurul orei 8.30.
La fața locului au fost trimise trei autospeciale de stingere cu apă și spumă din cadrul Detașamentului de Pompieri Râmnicu Vâlcea. În sprijin au mers și pompierii de la Detașamentul de Pompieri Drăgășani, cu o autospecială de stingere.
„Sosiți la fața locului, pompierii au găsit acoperișul bisericii, construit din lemn cu învelitoare din șită, cuprins în totalitate de flăcări. Din informații furnizate de apelant, biserica este încadrată ca monument istoric. Pentru salvarea edificiului, s-au efectuat dispozitive de stingere în jurul clădirii și s-a acționat mai bine de 3 ore, de la sosirea echipajelor la locul intervenției. Din păcate, cantitatea foarte mare de lemn uscat din componența edificiului, precum și temperaturile ridicate, au favorizat extinderea la întreaga clădire”, transmite ISU Vâlcea.
Cercetările preliminare arată că flăcările s-ar fi declanșat în urma producerii unui scurtcircuit la instalația de alimentare cu energie electrică.
Legenda bisericii din Stoilești
Biserica din Stoilești are o poveste aparte. Legenda spune că, în mare secret, un mic boier din partea locului, pe numele său Duminică Pleșa a tocmit în secret meșteri maramureșeni pentru a face o biserică cu „lemn sfânt” de dincolo de Baia Mare. Numai că problema era la transport. Cum puteai să păcălești autoritățile imperiale că transporți în caravană o biserică, într-un imperiu în care la acea oră, mijlocul secolului al XVIII-lea, religia ortodoxă nu era bine văzută, notează presa locală.
„Și uite așa s-a găsit soluția. Lemnele deja croite pe dimensiuni pentru biserică au fost transportate pe ape. De sus de la Maramureș, biserica a venit pe Someș, pe Mureș și a ajuns la Sibiu, la vama de la Turnu, pe Olt. Aici lemnele au fost lăsate pe apă și au ajuns aici, după ce au trecut pe Valea Oltului la Topolog unde căruțașii tocmiți de Duminică au încărcat lemnele și le-au adus în inima comunei. Biserica se spune că a fost ridicată foarte repede, meșterii maramureșeni au tăiat cum trebuie lemnele”, a mai adăugat preotul Cristea care slujește aici jumătate din sărbătorile anului.
Biserica a fost reabilitată în anul independenței României, 1878, și apoi în 1883 și din nou în 1923. „Din păcatele autoritățile comuniste nu au mai acordat atenție acestor bijuterii de lemn iar preoții care slujeau s-au descurcat cum au putut. Părintele Tudosie deși a cerut să fie înlocuită șița originală cu o alta tratată nu a primit niciun răspuns și atunci împreună cu sătenii, în 1967, au pus mână de la mână și au făcut un acoperiș de tablă pentru ca apa să nu mai pătrundă în interior deoarece înăuntru deja pictura se degradase și mai era și Icoana Mântuitorului, care are 75 pe 52 ca dimensiuni, este din anul 1875 și care se puteau distruge complet”, a menționat preotul.
