La finalul slujbei de sfințire, Înaltpreasfinția Sa a reliefat faptul că „în biserică, chipurile noastre trebuie să se întâlnească în îmbrățișarea părintească pe care ne-o oferă Dumnezeu.  Această sfântă biserică a fost zidită în anul 1834 de către breasla cojocarilor din orașul Drăgășani și a fost pusă sub ocrotirea Sfântului Prooroc Ilie, al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos, ca cel prin al cărui cojoc s-au făcut mari semne și minuni în Legea Veche spre adeverirea credinței în Dumnezeu și a închinării celei drepte. Căci prin cojoc l-a așezat Ilie prooroc pe Elisei și tot prin acesta s-au despărțit oarecând apele Iordanului, iar la ridicarea cea învăpăiată la cer l-a lăsat ca semn al harului care să lucreze îndoit asupra ucenicului”.
Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a săvârșit apoi Sfânta Liturghie, în cadrul căreia a arătat că „omul se face părtaș Învierii și vieții veșnice prin părtășie cu Mântuitorul Hristos, iar temelia părtășiei cu El este credința.
Neascultarea l-a îndepărtat pe om de izvorul vieții, adică de Dumnezeu, însă în această pericopă evanghelică descoperim că ascultarea, rugăciunea smerită și credința puternică a lui Iair, mai marele sinagogii, și a femeii bolnavă de scurgere de sânge, ne încredințează că „în Dumnezeu viețuim și ne mișcăm și suntem” (Faptele Apostolilor XVII, 28).
Numai prin părtășia cu Hristos și împărtășirea de El ca izvor al Vieții vom putea și noi spune: „Unde-ți este, moarte, biruința ta? Unde-ți este, iadule, boldul tău?” (I Corinteni XV, 55), căci boldul morții, păcatul, nu poate fi biruit decât prin iubirea lucrătoare.
Învierea fiicei lui Iair și tămăduirea bolii de care această femeia suferea de doisprezece ani sunt daruri ale milei dumnezeiești. Ne încredințează că sufletul este nemuritor, iar Mântuitorul Hristos este „începătură a învierii celor adormiţi” (I Corinteni XV, 20). De aceea, sufletul omului trebuie să devină icoană vie a lui Dumnezeu, ca o oglindă strălucitoare a Duhului Sfânt, „căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?” (Marcu VIII, 36-37).
Împărăția lui Dumnezeu prinde rădăcină în sufletul credinciosului încă din lumea aceasta prin comuniunea de iubire, urmând ca apoi să aducă roade și să se desăvârșească”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.
La finalul Sfintei Liturghii, Chiriarhul Râmnicului a oferit părintelui paroh Valentin Popa ordinul Crucea Râmnicului, precum și numeroase distincții și diplome de vrednicie celor care au sprijinit  restaurarea monumentului istoric.