La finalul slujbei de sfințire, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre rolul așezământului cultural și a evocat personalitatea lui Mircea Buciu, cel care: „ocupă un loc privilegiat în istoria muzicii de operă. S-a remarcat prin interpretări memorabile, însă este cinstit și în satul natal, Dozeşti, unde s-a născut la 7 februarie 1907. În perioada copilăriei și a studiilor a dat măsura caracterului său generos prin implicarea în diferite proiecte culturale ce au valorizat ethosul din întregul spațiu al Olteniei de sub Munte, apoi ca elev al Seminarului Teologic Sfântul Nicolae din Râmnicu-Vâlcea, perioadă în care a activat și în trupa de teatru a lui Constantin Popian.

În acea perioadă, elevii Seminarului Teologic, sub oblăduirea vrednicului de pomenire episcop Vartolomeu Stănescu, organizau diferite manifestări culturale în care se desfăşurau conferinţe, recitări de poezie ori activităţi corale.

Dăruit cu un glas îmbrăcat în armonice sombrate și înveşmântat într-o patină nobilă, Mircea Buciu a fost remarcat și apreciat de către profesorii Alecu Popescu, Emil Ştefănescu și Diac. Ion Mardale, dar și de colegii săi, dintre care pot fi amintiți compozitorii Gheorghe și Ion Dumitrescu, muzicologul Victor Giuleanu și profesorul Marin Brînaru, fapt pentru care i s-a încredințat dirijarea corului Seminarului Teologic Sfântul Nicolae. În toamna anului 1923 a avut privilegiul de a fi prezent la concertul lui George Enescu de la Teatrul Adriani din Râmnicu-Vâlcea, moment ce-și va pune aprenta asupra întregii sale activități.

Talentat, conștiincios și distins, Mircea Buciu s-a remarcat ca tânăr dirijor al corului Seminarului Teologic, cu care oferea răspunsurile liturgice la slujbe arhierești și la diferite manifestări religioase, dar și în cadrul evenimentelor culturale itinerante organizate de Constantin Popian, unde interpreta cântece populare.

După absolvirea Seminarului, a fost numit profesor de muzică la Şcoala Normală de Băieţi din Târgu-Jiu (1929-1931), iar în anul 1931 s-a mutat la București, fiind angajat la strana Bisericii „Sfântul Gheorghe-Andronache” (1931-1938), apoi la Catedrala Patriarhală (1938-1941). În anul 1932 s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti și la Conservatorul de Muzică, a alcătuit un cor cu studenţii de teologie, cântând multe piese la postul de radio Bucureşti și a făcut parte din grupul de cercetări sociologice ale profesorului Dimitrie Gusti.

După ce a absolvit Conservatorul din Bucureşti, între anii 1942-1944, a urmat cursuri de perfecţionare cu Sigismund Zaleschi, care-l remarcase ca solist vocal în cadrul unui concert simfonic Mozart, la Bucureşti (1941) şi în rolul lui Ramphis din Aida de Verdi, pe scena Operei Române din Bucureşti.

Prim solist al Operei Române, a cântat pe marile scene ale lumii unde a interpretat roluri din operele lui Verdi (Aida, Bal mascat, Trubadurul, Rigoletto), Mozart (Nunta lui Figaro, Răpirea din serai), Ceaikovski (Evgenii Oneghin), Glinka (Ivan Susanin), Enescu (Oedipe), Gheorghe Dumitrescu (Ion Vodă cel Cumplit), bucurându-se, sub baghetele celor mai importanți dirijori ai lumii care au însuflețit o muzică fascinantă, de prezența unor artiști care au desfășurat o carieră internațională importantă. Se adaugă, firesc, numeroasele cantate şi oratorii (din Berlioz, Verdi, Paul Constantinescu, Gh. Dumitrescu, Mihai Jora), experiențe inedite, fiecare în parte, după cum mărturisea. Opera lirică rămâne un simbol de prestigiu național în lume, iar Mircea Buciu se numără între personalitățile artistice românești care au dus faima țării noastre în lume.

Totodată, fiind un excelent interpret de muzică populară, a întreprins turnee prin ţară, cu mai multe orchestre: „Barbu Lăutaru” din Bucureşti, „Brâuleţul” din Constanţa, „Mioriţa” din Braşov. Activitatea sa a fost de înaltă ținută, iar mărturie stau numeroarele premii și recunoașteri academice, dintre care se remarcă Meritul Cultural și titlul de Artist emerit ce i-a fost conferit în anul 1952. Pe tot parcursul carierei sale, și-a exprimat atașamentul față de valorile spirituale, dar și o necondiționată susținere față de proiectele spirituale și culturale ale Bisericii.

Riguros în pregătirea evenimentelor la care participa, având o ținută exemplară, a devenit unul dintre cei mai importanți oameni de cultură și a desfășurat o activitate prodigioasă la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” și la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti unde, prin vocația sa pedagogică a contribuit la prestigiul Școlii românești de canto și la formarea multor generații de tineri muzicieni, prin verticalitatea și onestitatea academică, dar mai ales prin noblețea sufletească și generozitatea cu care i-a înconjurat pe toți.

Activitatea sa şi chipul său rămân pildă de înţelepciune, dăruire şi devotament, de promovare a valorilor autentice în cadrul unor evenimente artistice care au entuziasmat publicul și au onorat arta și cultura română.

Marele compozitor Robert Schumann spunea că vocea cântată este cel mai frumos dar făcut omului de către natură, iar Mircea Buciu a fost personalitatea de excepție care a onorat prin întreaga sa activitate bogăția darurilor cu care l-a înzestrat Dumnezeu.

Promotor al  valorilor spirituale, culturale și sociale, Mircea Buciu se așază în mod deplin în conștiința comunității natale prin patronarea acestui centru care devine un spațiu al dialogului și al cooperării în realizarea unor noi proiecte culturale.

Felicităm organizatorii acestui eveniment și suntem încredințați că personalitatea maestrului Mircea Buciu și întreaga sa activitate vor inspira creativitatea în artă, iar în comunitatea căminul cultural va fi instituția emblematică a culturii spre folosul sufletesc al tuturor locuitorilor acestei comune!”