Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Theodor, Mitropolit de Ahaltsihe și Tao-Klargeti, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, și Preasfințitul Părinte Quais, Episcop de Erzurum și vicar-patriarhal al Patriarhiei Greco-Ortodoxe a Antiohiei și a Întregului Răsărit, înconjurați de soborul preoților din Protoieria Râmnicu-Vâlcea și stareți ai mănăstirilor vâlcene.

Alături de preoți și credincioși, monahi și monahii de la parohiile și mănăstirile Arhiepiscopiei Râmnicului la Sărbătoarea Ocrotitorului Spiritual al Municipiului Râmnicu-Vâlcea au participat Excelența Sa, doamna consul Nina Pipia, domnul deputat Anton Obolashvili, părintele prof. univ. dr. Alexi Ksuthashvili, Preacuviosul Grigori Kurtsikidze, starețul Mănăstirii „Sfântul Antim” din Georgia și Corul de copii „Irmisa” din satul natal al Sfântului Antim.

În cuvântul de învățătură împărtășit ierarhilor, preoților și credincioșilor care au participat la sărbătoare, Înaltpreasfințitul Părinte Theodor, Mitropolit de Ahaltsihe și Tao-Klargeti, a vorbit despre viața și lucrarea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul.

Virtuțile Sfântului Antim au fost evocate și de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului: „Chipul Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul a strălucit vreme de mai bine de trei secole în spiritualitatea creștină, devenind model de virtute prin răbdarea vitregiilor robiei și statornicia în dreapta credință, împodobindu-și sufletul cu o aleasă viețuire în care a alăturat smereniei ascultarea și împlinirea voii lui Dumnezeu, în mod aparte prin slujirea arhierească, ca episcop al Râmnicului ori ca mitropolit al Țării Românești. Înzestrat cu un fin talent artistic, „priceput în toate”, s-a remarcat în arta caligrafiei și a miniaturii, care presupunea rafinament, execuţie măiastră şi corectitudine ireproşabilă a textului, iar după venirea în Țara Românească, unde funcționau numeroase scriptorii și centre tipografice, deprinzând meșteșugul tiparului, a oferit cărţi slujitorilor sfintelor altare şi întregului popor însetat de credinţă şi cultură, ceea ce a condus la consolidarea unității limbii textelor religioase, o unitate tematică și lingvistică, deopotrivă.

Cărturar cu orizonturi largi, Sfântul Antim a așezat în lumină, atât prin activitatea tipografică cât și prin lucrarea pastoral-misionară, o temeinică erudiție, relevată în mod aparte de publicarea Didahiilor, operă omiletică despre care s-a spus că este „cea mai înaltă expresie a cuvântului rostit până la acea dată”, și prin care a oferit autentice documente privitoare la viața religioasă și socială a poporului român.

Sfântul Antim Ivireanul a înțeles menirea slujitorilor Bisericii de a fi cu adevărat „sarea pământului și lumina lumii”, însă, deopotrivă, a considerat a fi „lumină a lumii” înțelegerea frumuseții textelor liturgice a căror traducere a fost privită drept un adevărat manifest îndreptat împotriva ideii limbilor sacre, care a ţinut neamul nostru în ignoranţă spirituală sute de ani.

Meritele sale au fost apreciate de generațiile care i-au urmat pe tărâm cultural și care au așezat limbajul bisericesc la temelia limbii române literare în secolele următoare, încât, cu totul merituoriu, Sfântul Ierarh Martir Ivireanul a fost așezat în galeria ctitorilor de cultură și limbă românească.

Cinstit în rândul sfinților, a fost ales în anul 1999 drept Ocrotitorul Spiritual al Municipiului Râmnicu-Vâlcea, oraș căruia i-a deschis drumul spre devenirea sa drept „capitală a tipografilor””, a accentuat Înaltpreasfinția Sa.