Înaltpreasfinția Sa a reliefat totodată că „Sfântul Ioan Botezătorul a încheiat șirul profeților Vechiului Tetament, a căror misiune era și aceea de a întoarce poporul ales, ori de câte ori se depărta de adevăratul Dumnezeu şi de o vieţuire morală, la adevărata credinţă şi dreaptă vieţuire.

El nu a fost doar un predicator care avea această îndrăzneală de a-l mustra pe rege, ci un om care și-a conformat voința sa voii lui Dumnezeu care „aceasta este: sfinţirea” (I Tesaloniceni IV, 3).  A iubit postul, rugăciunea și privegherea întocmai ca toți aceia care au ales calea virtuții, în smerenie și ascultare de Dumnezeu, și au trăit „ca nişte necunoscuţi, deşi bine cunoscuţi; ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stăpânesc” (II Corinteni VI, 9-10). De aceea, viața aleasă a Sfântului Ioan a devenit chip al sfințeniei pe care întreg poporul o recunoștea.

Păcatele și nelegiuirile Regelui Irod Antipa, care a luat în palatul său pe Irodiada, soţia fratelui său Filip, au dus la învârtoşarea inimii sale, pervertindu-i voința și judecata asupra sfințeniei Sfântului Ioan Botezătorul care l-a mustrat public: „Nu îţi este îngăduit să iei pe soţia fratelui tău”. 

Necumpătat la ziua sa de naștere și ameţit de băutură, Irod a promis fiicei Irodiadei că-i va da orice îi cere până la jumătate din regat. Aceasta, neștiind ce să ceară, a întrebat-o pe Irodiada care, gândind că moartea Sfântului Ioan Botezătorul va aduce liniște conștiințe sale întunecate de păcate, a îndemnat-o să ceară acest lucru, pentru că nici un bun pământesc, nici slava lumii nu a putut aduce liniște conștiinței Irodiadei care era „chinuită” de noianul păcatelor și de cuvântul mustrător al Sfântului Ioan.

Observăm, așadar, că păcatul aduce întuneric în mintea şi în inima omului, și învățăm că harul lui Dumnezeu este cel care alungă întunericul necunoştinţei dar şi întunericul imoralităţii şi al urii dintre oameni. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „omul virtuos străluceşte ca şi cum ar fi scăldat de razele soarelui, ba încă mai strălucitor chiar decât razele soarelui”.

Suntem chemaţi ca prin viaţa noastră aleasă şi sfântă să arătăm şi celor din jurul nostru calea către Dumnezeu ”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.