La procesiunea cu ramuri de finic și salcie din ajunul sărbătorii „Intrarea Domnului în Ierusalim”, organizată de Arhiepiscopia Râmnicului, alături de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie au participat reprezentanții autorităților centrale și locale, ai instituțiilor de cultură, preoți, monahi și credincioși.

Pelerinajul de Florii  a început la  Biserica „Înălțarea Domnului” din cartierul Ostroveni al municipiului Râmnicu-Vâlcea, unde Chiriarhul Râmnicului a sfințit ramurile de salcie care au fost oferite preoților și credincioșilor prezenți. În continuare, pelerinii au mers, rugându-se și intonând cântări specifice sărbătorii Floriilor, pe traseul - Bulevardul Tineretului – Strada Luceafărului – Strada Dacia – Calea lui Traian. Pe parcursul procesiunii, în fața bisericilor „Sfântul Ioan Botezătorul”,  Sfânta Cuvioasă Parascheva” și  a Paraclisului Arhiepiscopal „Toți Sfinții” au fost  rostite ectenii și rugăciuni, iar la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae” Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a sfințit icoanele ce au fost oferite celor prezenți și a rostit rugăciunea de binecuvântare a pelerinilor, la finalul căreia a prezentat însemnătatea duhovnicească a pelerinajului: „Teologia pelerinajului creștin se înscrie în coordonatele unei călătorii sacre pe care fiecare om o realizează prin propria viață, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel care spune: „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei XIII, 14). Hristos Însuși a fost un pelerin pe acest pământ, așa cum ne arată textul Sfintei Scripturi: „Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor” (Matei IX, 35). Mai mult decât atât, Fiul lui Dumnezeu făcut Om din iubire de oameni, Și-a asumat efemeritatea acestei vieți trecătoare ca pe toți să ne facă părtași vieții celei veșnice, călcând cu moarte pe moarte. Ramurile înverzite pe care le purtăm în mâini închipuiesc trimful vieții asupra morții, dar și solidaritatea omului cu creația, cu spațiul și timpul care sunt înveșnicite prin străbaterea lor de Hristos ca Dumnezeu și ca Om. Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor sunt dincolo de Postul Mare. Aceste zile pun „începutul crucii” după cum zice cântarea Bisericii, pentru că acest pelerinaj nu se sfârșește aici, ci continuă în mod duhovnicesc și în zilele următoare, prelungindu-se până pe Golgota și chiar până în străfundurile cele mai de jos ale iadului unde Hristos a ajuns prin moarte.

În decursul istoriei, călătoria liturgică a devenit „vohod”, adică intrare în Împărăţia lui Dumnezeu. Această Împărăție o căutăm și noi și o descoperim încă de pe acum în Tainele Bisericii, lucru pe care îl vedem din faptul că fiecare Sfântă Taină, începe cu Binecuvântarea Mare: „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh!”. Acestă tensiune eshatologică între acum și nu încă definește în modul cel mai deplin credința ortodoxă. Împărăția lui Dumnezeu este deja prezentă prin harul Duhului Sfânt, dar o și invocăm și așteptăm de fiecare dată când rostim cuvintele „vie împărăția Ta” din rugăciunea Tatăl nostru. La întrebarea „Eşti Tu împărat?” adresată de guvernatorul Pilat, Mântuitorul Hristos avea să răspundă: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici” (Ioan XVIII, 36). Sfântul Grigorie Palama spune despre Hristos că El este Împăratul al Cărui steag a fost smerenia, sărăcia şi simplitatea.

Pelerinajul este Biserica în mișcare, o icoană a urcușului nostru duhovnicesc, căci aici ne întâlnim cu toții: clerici și mireni, tineri și bătrâni, credincioși și sfinți, oameni și îngeri mărșăluind împreună spre Ierusalimul Ceresc. Sfântul Maxim Mărturisitorul remarcă în dinamismul ființei urcușul spre înviere. Omul tinde spre nemurire datorită chipului lui Dumnezeu pe care îl poartă, moartea fiind doar un accident al liberului arbitru folosit împotriva firii. Prin moartea și Învierea lui Hristos, omul primește arvuna nemuririi împreună cu El pentru eternitate, „căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem” (Faptele Apostolilor XVII, 28) așa cum spune Sfântul Apostol Pavel.

În această zi de prăznuire duhovnicească, ne înscriem cu toții pe o traiectorie a veșniciei, în care spațiul și timpul este orientat, este sfințit, căci este însoțit de nevoința postului, dulceața rugăciunii și florile faptelor bune. Astăzi „mântuirea se arată, apostolii se înţelepţesc, Paştile Domnului premerg, vremile se adună”. Să alergăm așadar spre virtute, să ne sârguim prin pocăință și să ne grăbim a ne sui în finicul cel înalt al dreptei credințe, din care văzându-L pe Mântuitorul Hristos, să luăm putere și har de la Cel ce merge smerit spre Patimă de bunăvoie și să-i strigăm împreună cu pruncii: „Osana Fiul lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei XXI, 9)”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.