Vorbind despre rugăciune, Chiriarhul Râmnicului a subliniat: „rugăciunea este întărirea şi luminarea sufletului. Şi este nevoie să se facă neîncetat nu pentru a-L îndupleca pe Dumnezeu spre împlinirea vreunei anume cereri, ci pentru a adeveri că omul se întoarce la Dumnezeu şi vrea să rămână neîncetat lângă El, spre a fi al Lui şi părtaş darurilor Lui”.

În continuare, Înaltpreasfinția Sa a arătat că dintre Sfinții Părinți, Sfântul Grigorie Palama, în omilia La parabola Evanghelică a vameşului şi a fariseului, dezvoltând tema rugăciunii, diferenţiază în mod explicit semnificaţiile acesteia: „rugăciunea constituie un demers de cerere şi de recunoştinţă, în timp ce promisiunea făcută lui Dumnezeu este calificată ca vot, ca făgăduinţă: „Nu numai firea şi năravul îi despărţeau pe ei, fiind atât de osebite, dar şi chipul rugăciunii. Pentru că rugăciunea nu este numai o cerere, ci şi o mulţumire. Astfel, unul dintre cei care avea să se roage s-a urcat spre Templul cel dumnezeiesc slăvind pe Dumnezeu şi mulţumindu-I Lui pentru cele pe care le căpătase de la Dânsul, iar celălalt spre a cere pe cele pe care nu le dobândise încă, din care făcea parte iertarea păcatelor şi îndeosebi iertarea pentru cei ce păcătuiesc în fiecare ceas. Căci făgăduinţa făcută de noi şi împlinită cu smerenie faţă de Dumnezeu nu se numeşte rugăciune, ci legământ”.

Modelul de smerenie pentru fiecare credincios rămâne Mântuitorul Hristos, învăţându-ne să fim smeriţi pentru că din smerenie vine mântuirea noastră.

Smerenia și rugăciunea sunt mijloace duhovnicești de a-l ridica pe om la Dumnezeu. Noi Îl chemăm pe Dumnezeu în rugăciunile noastre fără încetare, pentru a fi fără încetare cu El”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.