Părintele Nicolae N. Negoescu, model de slujire, înțelegere și întrajutorare

Cu multă tristețe am aflat de mutarea la cele veșnice a Părintelui Nicolae N. Negoescu, cel care, încărcat de ani și de vrednicii, a îmbrăţişat în inima sa mărinimoasă, deopotrivă dragostea familiei și a fiilor săi duhovnicești.

Părintele Nicolae s-a născut la 1 noiembrie 1931 în satul Greblești, comuna Câineni, aflată atunci în județul Argeș, în familia preotului Nicolae I. Negoescu, care i-a devenit model de slujire pentru întreaga viață. Avea să afle, cu mult înainte de a merge la școală, că preotul este îndrumător şi mijlocitor către Dumnezeu pentru sine, pentru propria familie, pentru toţi fiii şi fiicele duhovnicești din parohia lui, pentru toată lumea, ca cel care și-a asumat o misiune încărcată de responsabilitate, jertfelnicie şi mult curaj, spre a fi stâlp de lumină.

A urmat cursurile Școlii primare din Greblești, la clasa învățătorului Ștefan Bucur, apoi Școală rurală primară mixtă, iar din toamna anului 1941 cursurile Liceului Alexandru Lahovary din Râmnicu-Vâlcea. La finalul clasei a IV-a, pentru că nu avea „origini sănătoase”, tatăl preot era considerat a face parte din rândul chiaburilor, nu i s-a permis continuarea studiilor la acel liceu și, în urma susținerii unui nou examen, a fost admis la Școala Comercială, care se înființase în clădirea vechiului Seminar Teologic din Râmnicu-Vâlcea.

Tătăl său, Preotul Nicolae, dârz și foarte atent în privința educației fiului său, nu a fost de acord cu profilul școlii și l-a retras de la această școală și abia după un an a fost reînscris la cursurile Liceului Alexandru Lahovary, pregătindu-se în particular pentru recuperarea materiei pierdute și absolvind liceul în anul 1951.

Din perioada liceului se hotărâse să urmeze cursurile unei facultăți de teologie, astfel încât în ultimii ani de studii liceale și-a conturat un discurs apologetic privitor la sublimitatea preoției și frumusețea slujirii lui Dumnezeu și a semenilor.

În anul 1951 a fost admis la Institutul Teologic din Sibiu, unde a studiat în primii doi ani, pentru ca din anul al III-lea, împreună cu toți colegii răgățeni, la propunerea Patriarhului Justinian Marina, să meargă la Institutul Teologic de grad universitar din București unde a studiat în anii III și IV, fiind licențiat în anul 1955.  A rămas în amintirea celor care l-au cunoscut ca fiind studios și aplecat spre cele duhovnicești.

După terminarea studiilor teologice, a urmat cursurile Institutului Pedagogic de trei ani din Cluj-Napoca, la finalul cărora, timp de 10 ani, a fost profesor de Limba română la Școala Generală din Boișoara și la alte două școli din județul Sibiu. Se căsătorise între timp. Împreună cu soția sa Elena a fost binecuvântat cu nașterea a trei copii: Nicolae Daniil, Maria Elena și Gabriela Mihaela.

A renunțat la profesorat după pensionarea tatălui său, Preotul Nicolae I Negoescu, iar la 15 aprilie 1973 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Greblești din satul său natal.

În slujirea și misiunea preoțească a așezat mai întâi credinţa puternică în Dumnezeu, apoi dragostea către oameni, bunăcuviinţa, smerenia şi râvna lăuntrică pentru Hristos. Riguros în respectarea canoanelor și cu bunăvoință spre îndreptarea fiilor săi duhovnicești, a împletit lucrarea administrativă cu cea duhovnicească. A refăcut acoperișul Bisericii parohiale Sfânta Filofteea (construită între anii 1910-1912), apoi și cel al bisericii vechi cu hramurile Sfântul Ierarh Nicolae și Sfânta Cuvioasă Parascheva, înlocuind vechea țiglă de la 1792 cu tablă. Tot la Biserica Sfântul Nicolae a refăcut temelia și a consolidat-o, refăcându-i zidul împrejmuitor de piatră. S-a îngrijit, rând pe rând, de restaurarea și înfrumusețarea bisericilor, a reorganizat cimitirul și incinta parohială.

O bucurie aparte a trăit-o începând cu anul 1997 când fiul său Nicolae Daniil a fost hirotonit pe seama Bisericii Sfânta Filofteea din Greblești, continuând firul tradiției acestei vechi familii preoțești care a slujit în comunitate timp de un secol. Bucurii alese a trăit și la nașterea celor cinci nepoți: Mihaela-Alexandra, Filip-Radu, Ioana-Elena, Nicolas și Paisie, care au luminat căruntețile sale cu sinceritatea și noblețea lor sufletească.

A fost apreciat de către enoriași dar și de preoții tineri, cărora le era sfătuitor apropiat dar și un model de slujire, înțelegere și întrajutorare chiar după ce s-a pensionat, în anul 2000.

Părintele Nicolae N. Negoescu a rămas în amintirea celor care l-au cunoscut ca fiind un om onest, un preot jertfelnic, care a luptat cu toate încercările pe care Bunul Dumnezeu le-a îngăduit. A fost un părinte blând și destoinic, care a răspuns mereu tuturor solicitărilor credincioșilor, încercând în toate zilele vieții sale „să se facă tuturor toate”, ca să dobândească pe cei mai mulți, sau măcar pe unii să-i ducă spre mântuire. A căutat să fie apropiat de cei aflați în nevoi și suferințe, duhovnic înțelegător și ostenitor desăvârșit în slujirea Mântuitorului Hristos și a credincioșilor săi.

În aceste momente de grea încercare pentru familia sa și pentru credincioșii Parohiei Greblești din Protoieria Călimănești, ne rugăm Mântuitorului Hristos, Arhiereul Cel Veșnic, să aşeze sufletul Părintelui Nicolae N. Negoescu în ceata drepților, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!

Cu părinteşti binecuvântări şi condoleanţe pentru familia îndoliată şi pentru toți cei îndurerați,

† VARSANUFIE

Arhiepiscopul Râmnicului