„Mântuitorul Hristos S-a întrupat pentru ca noi să devenim fii ai Celui Preaînalt, împreună-moştenitori după făgăduinţă (Galateni III, 29)”, i-a încredințat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, pe cei care au participat la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci și Sfânta Maria Egipteanca din localitatea Budești.
În cuvântul de învățătură împărtășit la finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinția Sa a arătat că „mântuirea nu este doar un gând al nostru ci răspunsul la chemarea lui Hristos pentru a-L primi în inima noastră și a ne mărturisi credința.
Întrebarea tânărului: „Ce trebuie să fac pentru a dobândi viața veșnică?” nu doar că trebuie să ne preocupe pe fiecare dintre noi, ci trebuie să determine schimbarea în bine a vieții noastre. Mântuitorul l-a privit pe tânăr în mod admirativ pentru sinceritatea și pentru preocupările frumoase ale tinereții sale și-l îndrumă să păzească și să împlinească poruncile pentru că Legea era călăuză spre Hristos (Galateni III,24).
„Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei XIX,18-19) alcătuiau adevărate îndreptare de viaţă pentru cei ce se osteneau să pătrundă sensul adânc al cuvintelor Sfintelor Scripturi. Însă, pentru dobândirea mântuirii, nu era suficientă doar trăirea morală ci și credința, dreptatea, lucrarea virtuților și omorârea patimilor. Acestea le descoperă Fiul lui Dumnezeu atunci când îl sfătuiește: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Matei XIX,21).
Ceea ce tânărul trebuia să înțeleagă era că renunțarea cu adevărat la propriile plăceri înseamnă renunțarea la egoism, pentru a putea iubi și ierta cu adevărat, pentru a ajunge, prin efortul său ascetic și ajutorul Harului dumnezeiesc, la măsura fermă a înlocuirii plăcerilor sale cu iubirea de Dumnezeu și de semeni. Părintele Dumitru Stăniloae arăta că „precum iubirea leagă pe oameni, așa patimile destramă legătura dintre ei. Ele sunt fermentul dezordinii lăuntrice și interpersonale. Ele sunt zidul îngroșat între noi și Dumnezeu, ceață așezată pe transparența lui Dumnezeu pentru firea noastră”.
„Vino și urmează-Mi” era deopotrivă invitația adresată tânărului, dar și încredințarea acestuia că lupta cu patimile se duce doar cu ajutorul harului dumnezeiesc care înnoiește fundamental ființa umană, conform cuvintelor Sfântului Apostol Pavel: „El ne-a mântuit nu din faptele cele întru dreptate săvârșite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt” (Tit III, 5).
„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a trimis pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan III,16). De aceea, nimeni să nu fie nepăsător faţă de lucrarea lui Dumnezeu! A avea viață veșnică înseamnă a te împărtăși din viața lui Dumnezeu”, a încheiat Înaltpreasfinția Sa.
Web Design by DowMedia