Sandalele sunt încălțările preferate de majoritatea femeilor, mai ales în sezonul estival. Deoarece sunt comode, ușoare și permit picioarelor să respire, ele sunt purtate zilnic, chiar și la evenimente mai formale.

Acest tip de încălțăminte de vară se bucură de modele extrem de variate și este aproape imposibil să nu găsești ceva pe gustul tău. Dacă ai nevoie de inspirație, sandalele de damă de la Modlet sunt exact ceea ce cauți. Colorate sau nude, cu aplicații sau fără, cu platformă sau cu toc, toate îți vor încânta ochii.

Dar ți-ai pus vreodată întrebarea: „cum au apărut sandalele”? Află, în continuare, de unde provin și cine le-a inventat.

Iată câteva informații despre acest tip de încălțăminte apreciat în toată lumea!

Sandalele datează încă din preistorie. Atunci, ele scoteau în evidență picioarele femeilor, dar erau purtate și de bărbați. Rolul lor era de a sublinia statutul social și bunăstarea într-o vreme în care majoritatea oamenilor umblau desculți sau, în cel mai bun caz, își înveleau picioarele cu blănuri sau piei de animale, în funcție de anotimp. 

• Epoca preistorică

Cele mai vechi sandale au fost descoperite în Peștera Fort Rock, din Oregon (SUA), în 1938. Confecționate din scoarța unei specii de salcie, acestea au fost analizate cu ajutorul radiocarbonului și s-a descoperit că datează de mai bine de 10.000 de ani. 

Primele modele erau compuse dintr-o platformă simplă, realizată din țesătură și șnururi din frânghie, cusute la vârf și la călcâie. Fiind mai lungi decât tălpile picioarelor, partea din față se plia într-un buzunar, pentru a proteja degetele. 

• Apariția civilizației în Sumeria

Dovezile arheologice atestă apariția sandalelor încă de la începutul civilizației, în Sumeria, aproximativ în mileniul IV î.Hr. Sumerienii au fost niște artizani remarcabili, deoarece foloseau piei de animale pentru a confecționa acest tip de încălțăminte. Sandalele cu vârful întors în sus, ce datează de acum circa 5000 de ani, erau purtate doar de aristocrați, fiind considerate adevărate inovații.

Mai existau și cele înalte, asemănătoare celor cu tocuri de azi, confecționate din țesătură sau din piele moale și împodobite cu bijuterii. Fenicienii, mari navigatori, au introdus încălțămintea vopsită, care a devenit repede un trend în întreaga lume, adică în Egiptul Antic, India și China. Babilonienii, în schimb, preferau sandalele roșii, parfumate, din piele fină, decorate cu pietricele strălucitoare. 

Persanii purtau platforme exotice, din lemn, cu un separator între primul și al doilea deget, încrustate în mod elaborat cu perle și cu alte pietre semiprețioase. Aceștia le etalau de obicei în băile publice și în haremuri.

• Grecia Antică și Roma

Grecii antici au adaptat încălțămintea pentru fiecare tip de activitate, punând accent pe frumusețe, eleganță și rafinament. Sandalele grecești erau decorate în mod extravagant, deși legile le împiedicau uneori pe femeile elene să poarte mai mult de trei articole de lux odată. 

Prin urmare, cei mai mulți mergeau desculți, deși Afrodita, zeița frumuseții, era adesea înfățișată dezbrăcată, dar încălțată cu o pereche de sandale. Înălțimea și culoarea acestor încălțări au rămas indicii clare ale clasei sociale. 

Pe lângă filosofie și cultură, romanii au preluat de la grecii pe care i-au cucerit și sandalele. Aceștia le-au dotat cu teci, pentru a fixa talpa în partea superioară. Încălțămintea mai robustă astfel rezultată a fost „modernizată” în continuare, cu ajutorul unor crampoane metalice, denumite „clavata” în limba latină. 

Aceste modele au fost adoptate și de armată, fiind purtate - cu înălțimi diferite, în funcție de grad - de către toate categoriile de militari, inclusiv de centurioni sau de comandanții de legiuni. Soldații Romei puteau parcurge astfel distanțe de până la 30-40 kilometri pe zi.

Iată doar câteva date din istoria atât de frumoasă a unui tip de încălțăminte care împodobește și azi picioarele femeilor și, de ce nu, chiar și pe ale bărbaților care vor să se simtă confortabil. 

Sursa foto: shutterstock.com