„Cu nespusă bucurie duhovnicească preamărim pe Dumnezeu la sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh asupra Sfinţilor Apostoli adunaţi în ziua Cincizecimii în foişorul din Ierusalim, precum şi asupra celor ce au fost de faţă la acest fapt minunat”, a continuat Înaltpreasfinția Sa. „Sfinţii Apostoli se aflau adunaţi împreună cu Maica Domnului şi alţi credincioşi în casa din Ierusalim, în foişor, ascunşi de frica iudeilor. Stăruiau în rugăciuni când, deodată, pe la ceasul al treilea din zi, care corespunde orei a noua de dimineaţă, «din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt» (Faptele Apostolilor II,2-4). Ziua Pogorârii Sfântului Duh este, așadar, ziua nașterii Bisericii și ziua încadrării lumii în Biserică, prin și în Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt, a treia Persoană a Sfintei Treimi, este Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede. El este făcător şi dătător de viaţă, lumină şi dătător de lumină, izvorul sfinţeniei şi al bunătăţii. Prin El Se cunoaşte Tatăl şi Se preamăreşte Fiul. „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan XV, 26). În acest sens, Părintele Dumitru Stăniloae accentua faptul că «Hristos Se extinde cu Trupul Său jertfit și înviat în noi, ca să ne unească și să ne facă asemenea Lui, umplându-ne de aceeași iubire a Lui față de Dumnezeu Tatăl și de a lui Dumnezeu Tatăl față de El, care este în El. Dar aceasta e Biserica. Și Biserica fiind umplută de această iubire, ea înseamnă și unitatea iubitoare între membrii ei».

Sfântul Duh este, potrivit Sfântului Vasile cel Mare, «izvorul sfinţirii care nu seacă din pricina mulţimii celor ce se împărtăşesc din el». Orice lucrare sfinţitoare se săvârşeşte prin invocarea puterii îndumnezeitoare a Sfântului Duh.

Sfântul Duh este Cel Care înnoiește firea noastră. «Sunt cuprins de spaimă – spune Sfântul Grigorie de Nazianz – când cuget la bogăţia numirilor: Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos, înţelepciunea lui Hristos, Duhul înfierii. El ne creează din nou în botez, în înviere. El suflă unde voieşte. Izvor al luminii şi al vieţii, El face din mine o Biserică, mă îndumnezeieşte, mă desăvârşeşte, o ia înaintea botezului şi este căutat după botez. Tot ceea ce face Dumnezeu El face. El Se înmulţeşte în limbi de foc şi înmulţeşte darurile, El creează propovăduitori, apostoli, prooroci, păstori, dascăli… El este un alt Mângâietor».

De aceea, trebuie să devenim părtași ai vieții celei adevărate, întrucât «suntem păstraţi în existenţă, alipiţi de El şi, păzind sfânta poruncă dată nouă, silindu-ne să păstrăm binele nobleţei dobândite, adică să nu supărăm pe Duhul cel Sfânt sălăşluit în noi, prin Care se înţelege că locuieşte în noi Dumnezeu», după cum învață Sfântul Chiril al Alexandriei.

Să căutăm și noi ca, răspunzând chemării lui Dumnezeu și primindu-L în inima noastră, să devenim mlădițe roditoare ale credinței, închinându-ne cu totul viața lui Dumnezeu”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.