Interviu cu cercetătorul Mihai Netea. ”Gravitatea infecțiilor cu Covid2019 este cam aceeași ca gravitatea unei gripe”

Interviu cu cercetătorul Mihai Netea. ”Gravitatea infecțiilor cu Covid2019 este cam aceeași ca gravitatea unei gripe”

Mihai Netea este cercetător la Universitatea Radboud din Nijmegen, profesor de Biologie Experimentală. Este unul dintre cei mai importanți cercetători din lume pe probleme de imunologie, ideile și cercetările sale au deschis noi orizonturi. A primit cel mai important premiu de știință din Olanda, premiul Spinoza, în valoare de două milioane și jumătate de euro. pentru cercetările sale privind modul în care sistemul imunitar recunoaşte microorganismele. Este membru al Academiei Regale olandeze pentru Științe și Arte.

Publicăm mai jos o prima parte a interviului cu Mihai Netea, despre epidemia de coronavirus. Va urma o a doua parte despre istoria genetică a românilor.

Specializarea dvs medicală este de internist-infecționist…

Da, clasica medicină internă, pe care o întâlnim întotdeauna, sunt medicul internist din spital, dar sunt specializat pe boli infecțioase. În toate spitalele de boli infecțioase, la Matei Balș în București, de exemplu, sau la Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj șamd, cei care lucrează acolo cu pacienții, cu bolnavii care au boli infecțioase mai grave sunt specialiști infecționiști.

Sunteți cunoscut pentru cercetările dvs, axate mai mult pe partea experimentală a biologiei, a medicinei interne.

Așa este. Eu sunt medic, văd pacienți, dar în plus față de asta fac cercetare și cercetarea noastră se ocupă cu sistemul imunitar, cum acționează el, cum lucrează el în diferite infecții, cum ne apărăm împotriva infecțiilor.

Mi-ați putea spune mai multe despre problema actuală a virusului Covid2019? Are un istoric acest virus?

Acest virus face parte din familia coronavirusurilor, care este o familie foarte mare. Răceala obișnuită pe care o facem, de trei, patru ori pe iarnă, acea răceală în care ne curge un pic nasul, și atunci tot de coronavirusuri e vorba, sunt virusuri ce fac parte din aceeași familie. Acelea sunt virusuri care dau infecții foarte ușoare, bineînțeles, pe care aproape nu le simțim. În același timp, sunt și alte coronavirusuri, cum a fost SARS-ul acum 10 ani, sau cum a fost MERS, care au apărut cu 4-5 ani în urmă și pe care, Slavă Domnului! nu le mai găsim deocamdată – decât MERS-ul foarte puțin. Acelea erau mult mai grave. Aveau o mortalitate mare. Coronavirusul actual, Covid2019, este undeva între ele ca gravitate, nu este nici atât de ușor precum virusurile răcelii, dar nu este nici atât de grav precum SARS-ul. SARS-ul avea o mortalitate de 10%. Gravitatea infecțiilor cu Covid2019 este cam aceeași ca gravitatea unei gripe. Acea gripă sezonieră care se face în fiecare an, începând din noiembrie până prin martie, în perioada rece a anului, și care, din păcate, încă face victime. Victimele sunt în special oameni care sunt fragili din punct de vedere al sănătății, fie din cauza vârstei foarte înaintate, fie din cauza unor boli intercurente, a unor comorbidități, le numim noi – oameni care au diabet foarte grav sau anumite boli respiratorii, aceia sunt mai susceptibili să facă formele mai grave ale bolii.

Aceasta este o infecție care a apărut acum câteva luni, luată de la un animal, de undeva din China, la fel ca marea majoritate a infecțiilor umane. Practic 80% din infecțiile pe care noi le avem, la un moment dat în istorie, au fost luate de la animale. Acesta este un nou exemplu, și vor fi multe exemple și-n continuare. acesta este un proces natural într-un fel, și noi dâm virusuri și infecții animalelor, și ele ne dau nouă. Când ești în contact cu alte ființe există o șansă să primești o astfel de infecție. Nu este una dintre cele mai grave, dar nu este nici o infecție ușoară pentru că gripa este o infecție serioasă. De ce este serioasă? Pentru că atunci când a pătruns în populația umană această infecție cu Covid2019 nici unul dintre noi nu aveam niciun fel de memorie imună cu astfel de infecție. Astfel, un număr mai mare de persoane este susceptibil să facă infecția, mai mare decât în cazul gripei. Aceasta, dintr-un singur motiv. Gripă avem de mulți ani, mulți dintre noi au făcut gripă deja și avem o anumită memorie imună care ne apără împotriva gripei. Împotriva lui Covid19 nu avem această memorie imună, deci există posibilitatea ca mai mulți oameni să fie infectați, dar gravitatea Covid19 nu este mai mare decât a unei gripe obișnuite.

Una dintre cele mai importante contribuții științifice, pentru care sunteți recunoscut internațional, este această memorie pe care o are sistemul imunitar, de care vorbiți. Cum funcționează această memorie?

Memoria imunitară, memoria sistemului imun se bazează pe faptul că celulule din sângele nostru, globulele albe, numite leucocite, în momentul când întâlnesc un virus sau o bacterie care ne dă o infecție, înregistrează această informație sub forma unor transformări chimice ale ADN-ului din nucleul lor – care este ușor modificat – în așa fel încât să identifice mai ușor data viitoare virusul sau bacteria care dă infecția respectivă. Aceste mici modificări chimice duc și la expresia unor proteine pe suprafața celulelor albe, care se numesc receptori și care sunt ca niște antene care simt, ca niște mâini, care simt virusurile și bacteriile care circulă și care ne infectează la un moment. Aceste modificări chimice fac ca la un moment dat celula să aibă mai mulți receptori pe suprafața ei și îi este mai ușor să recunoască infecția respectivă. Este ca și cum noi ne-am întâlni cu cineva pentru prima oară, pe care nu-l recunoaștem inițial, întâi trebuie să facem cunoștință, să știm cine este, dar a doua oară când vedem persoana respectivă ne este mult mai ușor s-o recunoaștem. Deja avem o memorie a acelei persoane care este înregistrată în creierul nostru. Celulele albe, leucocitele sistemului imunitar fac același lucru: înregistrează această memorie a virusului sau a bacteriei respective, și-n momentul când acea informație respectivă devine necesară, la o nouă infecție, ele acționează cu mult mai puternic ca să elimine infecția. Aceast principiu e află și la baza vaccinurilor. Vaccinurile dau această informație globulelor albe fără să cauzeze infecția, în așa fel încât globulele albe să recunoască infecția mult mai repede și să acționeze mult mai eficient astfel încât oamenii să nu devină într-atât de bolnavi sau să nu devină bolnavi deloc, fiindcă virisul sau bacteria este eliminată foarte repede.

Cum va evolua epidemia aceasta de coronavirus?

Sunt două scenarii posibile. Un scenariu încă posibil, deși devine tot mai dificil, este ca țările unde există infecții să reușească să-l țină în frâu complet, să nu se răspândească. Ar fi scenariul care s-a întâmplat, din fericire, cu virusul SARS. care a dispărut. El s-a răspândit în câteva țări, nu în așa de multe ca actualul coronavirus, nu infecta chiar așa de ușor ca actualul coronavirus, și s-a reușit să fie oprit. Încă există o șansă, nu foarte mare în momentul acesta, să reușim să-l oprim. O a doua posibilitate care în momentul acesta încet-încet devine mai plauzibilă este că se va răspândi peste tot și va deveni endemic, în sensul că va fi în populație. Într-adevăr, așa se întâmplă, când apare un astfel de virus relativ multe persoane vor face infecția fiindcâ nu există această memorie imună. Dar în al doilea an, în al treilea an șamd, va fi fi din ce în ce mai puțin răspândit, din cauză că tot mai mulți oameni vor avea memoria imună a virusului respectiv și vor fi imuni, nu vor mai fi infectați de acel virus. În plus, sperăm că va veni primăvara, cât de repede. Nu știm sută la sută, dar probabil e un virus căruia nu-i place căldura și sperăm ca numărul de infecții să scadă în momentul în care vremea devine mai caldă, ceea ce ne va da ceva timp extra de 6-9 luni, probabil până la sezonul următor, pentru dezvoltarea unor vaccinuri, la fel ca și vaccinurile gripale. La sezonul următor va putea fi vaccinată lumea, și cu atât mai mult se vor face mai puține infecții.

Am citit în articolele dvs că această memorie a sistemului imunitar poate fi cumva „educată” prin vaccinuri. Care ar fi mecanismul prin care sistemul imunitar poate fi antrenat?

Este adevărat, practic sistemul imunitar este antrenat să recunoască mai ușor infecțiile. La fel ca la poliție, este exact același lucru: când trebuie să prinzi un criminal periculos, ce trebuie să știe polițistul? Cum arată criminalul. Îi arăți o poză omului, îl recunoaște, când se duce pe stradă și întâlneșlte criminalul, să-l aresteze. Cam același lucru face și vaccinul. Vaccinul arată o poză a virusului, a bacteriei periculoase. Poza nu e periculoasă când o vezi, poza nu te atacă. Chiar dacă este a unui criminal foarte periculos, poza nu te atacă, fiindcă n-are cum. La fel un vaccin nu este periculos, este o bucată dintr-un virus sau bacterie care este prezentată sistemului imun, este o parte a virusului sau bacteriei care nu poate cauza infecție, dar care poate fi recunoscută. Este ca și cum polițistului i se arată un mulaj al feței criminalului, îl simte, știe cum arată, dar nu este însuși criminalul cel periculos. Iar în momentul când întâlnești criminalul, respectiv infecția cu virus sau bacterie, o recunoști foarte repede și poți s-o elimini practic. În momentul acesta încă nu avem un tratament pentru coronavirus, să nu uităm că știm acest virus de numai două trei luni.

Totuși, trebuie să fim un pic impresionați de cât de mult s-a schimbat și sistemul medical și cât de rapid au reușit oamenii să izoleze virusul. Am aflat care este cauza bolii în aproximativ o lună. Când în istorie s-a întâmplat să avem o infecție nouă și noi să știm cauza acelei infecții într-o lună? În același s-au timp, s-au luat măsuri extrem de rapide, extrem de importante pentru a se limita răspândirea virusului. Autoritățile chineze au colaborat cu OMS, cu celelalte țări, s-au coordonat bine, putem fi un pic mândri de ce s-a întâmplat.
În același timp să nu uităm că, în momentul afctual sunt cel puțin zece-douăsprezece grupuri academice, universități sau firme care lucrează deja la vaccin. Există o șansă mare ca în 6-9 luni să avem un vaccin pentru această boală. Când în istorie s-a întâmplat să vină o boală nouă, s-o recunoaștem într-o lună și-n mai puțin de un an să avem un vaccin? Practic niciodată în istorie. Sistemele medicale, progresul științei și medicinei a înaintat într-un asemenea ritm încât putem face lucrurile astea. Sunt în acest moment studii clinice care încearcă să vadă dacă anumite medicamente care ajută în cazul HIV, ajută și în cazul coronavirusului. Sunt anumite studii clinice care încearcă să vadă dacă imunoterapia cu interferon poate să ajute. aceste studii se fac deja, lumea este foarte ocupată să găsească tratamente, prevenții șamd. În principiu eu sunt optimist, dar, bineînțeles, este o infecție pe care trebuie s-o tratăm cu toată seriozitatea și din păcate sunt oameni bolnavi grav în momentul acesta. Din fericire, ei reprezintăun procent foarte mic dintre cei care sunt infectați.

Cercetarea medicală este esențială în astfel de cazuri…

A fost un progres foarte mare în ultimii 10, 20 de ani. Cercetarea medicală este crucială, trebuie să ne dăm seama, mai ales în momente precum acestea, că cercetarea nu este un lux, câțiva cercetători într-un turn de fildeș cercetează ce le trece lor prin cap. Toată cercetarea care se face în acest moment în domeniul medical, biologic, tehnologic, dar și în domeniul fizicii are un impact extraordinar asupra vieții noastre de fiecare zi și este crucial pentru bunăstarea medicală a unei națiuni, a omenirii în general, pentru sănătate, dar, în același timp, pentru progresul tehnologic. Toate lucrurile, de la telefoanele mobile pe care le avem sunt rezultat al cercetării din ultimii 20 de ani în domeniul tehnologic. Noile medicamente, noile tratamente pentru cancer, pentru boli infecțioase, în infarcte de miocard șamd. Lumea merge înainte și acest lucru este crucial.

In România cum stăm cu posibilitățile de cercetare? Știu că ați lucrat cu cercetători români și că știți un pic sistemul.

În România sunt oameni foarte buni care doresc și pot să facă lucruri foarte importante, dar în același timp este și loc de mai bine. Dacă ne uităm foarte strict la cifre, România cheltuie în jur de 0,5% din PIB pe cercetare ceea ce este cu mult sub media europeană, care este la 1,5%. Iar țările care doresc să progreseze și să aibă o economie, o educație, o tehnologie avansată cheltuiesc până la 3% din PIB, iar anumite țări până la 4% din PIB. Investiția în cercetare și educație este, în timp, cel mai eficient tip de investiție. Fiecare leu, fiecare euro care se investește în cercetare vine înapoi înzecit în următorii ani, prin faptul că medicina merge înainte și sănătatea populației este mult mai bună, prin faptul că economia se dezvoltă mai tare. România trebuie să se schimbe un pic din punct de vedere al atitudinii, să nu-și închipuie că cercetarea e pierdere de bani și o dăm că așa zice cineva. Cercetarea la diferite niveluri, medicală, tehnologică șamd este crucială atât pentru populație, pentru sănătatea populației, cât și pentru economie. Și aici este loc de mult mai bine.

(interviu de Lucian Popescu) - contributors.ro