Mesajul directorului Direcției pentru Cultură, Vâlcea, transmis cu prilejul Zilei Culturii Naționale:
“Dragii mei,
Ziua Culturii Naţionale, a naşterii geniului românilor, s-a adăugat, în mod fericit, în urmă cu un deceniu, nenumăratelor sărbători ale românilor, cele mai multe dintre ele cu o veche tradiţie. Astăzi se împlinesc 170 de ani de la nașterea „omului deplin al culturii românești“, o zi nimerită în care toți românii să vibreze alături de sufletul Eminescului și să-și primeneasă sufletul cu versurile sale divine, atât de îndrăgite de noi toți, încă de pe băncile școlii.
Această zi este cea mai profundă în semnificaţii şi pe care o putem considera ca pe un blazon al culturii neamului atins de geniul poetului nepereche. Aşa cum alte popoare îşi sărbătoresc valorile lor – spaniolii pe Cervantes, italienii pe Dante, portughezii pe Camoes etc. – românii îl celebrează, cu mare bucurie, pe geniul poeziei și literaturii românești și odată cu el întreaga cultură românească.
Celebrarea Eminescului este ca un balsam care oblojeşte toate rănile „Culturii”, căpătate în luptele cotidiene cu „Incultura” care s-a lăţit tot mai mult peste societatea noastră de azi. Proiectul înaintat de Academia Română şi adoptat de parlamentari şi de guvern, a statuat această zi ca să ne ofere perpectiva de a privi mândri spre cultura neamului prin ochii geniului poeziei româneşti.
Mihai Eminescu a rămas în memoria românilor prin versurile sale inegalabile în literatura noastră. Poate mai puţin cunoscută este activitatea sa publicistică, una extrem de importantă pentru jurnalismul românesc. Deşi a ajuns gazetar printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-şi câştige pur şi simplu existenţa. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educaţie politică, aşa cum îşi propusese. Eminescu a marcat în istoria românilor cel mai important moment de afirmare a identităţii naţionale, culturale şi spirituale.
Poetul a murit prea de timpuriu (avea doar 39 de ani), atunci când sufletul său, care vibrase atât de mult şi care simţise şi trăise atât de profund, a urcat la Domnul, după o perioadă plină de multă suferinţă. „Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi. Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii”.
Ziua aceasta, a Culturii Naţionale, ar trebui să fie celebrată în fiecare zi a anului. Cum uităm de ea, după ce trece, cultura se veştejeşte şi moare puţin câte puţin, iar fără ea, sucombăm cu toţii… Ziua Culturii Naţionale ar trebui să fie promovată discret, dar constant, având ca principiu susţinerea valorii, începând cu limba română vorbită corect, cu promovarea scriitorilor clasici şi contemporani, a artei vechi româneşti şi contemporane, a muzicii, a teatrului, dansului sau a cinematografului româneşti, primordial să conteze valoarea şi nu kitschul.
Dacă ne-am gătit de sărbătoare să ne amintim și de ceilalți mari scriitori, dar și de artiști, pe care i-am avut şi care azi nu mai sunt printre noi dar care supraviețuiesc prin opera pe care ne-au lăsat-o. Acele spirite înalte pe care nu le-am prețuit decât după ce au părăsit această lume.
Poate ar fi bine ca, în această zi națională, să ne răspundem unor întrebări ca acestea: Ce înseamnă să te identifici ca român astăzi? Ce au creat românii valoros în plan universal în ultimele cinci decenii? Poate Cultura să schimbe în bine societatea noastră de astăzi?
Măcar în acestă zi, a neamului, să fim cu gândul şi cu sufletul la minunatele versuri care au răscolit, de mai bine de un secol, o lume întreagă! Să fim mândri că suntem urmaşii Luceafărului Culturii Naţionale!
La mulți ani, dragi români, oriunde v-ați afla!
Prof. dr. Florin Epure,
Director Executiv la Direcția Județeană pentru Cultură Vâlcea
Web Design by DowMedia