Înaltpreasfinția Sa a săvârșit slujba de sfințire a paraclisului cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, urmată de Sfânta Liturghie în Biserica Acoperământul Maicii Domnului.

În cuvântul de învățătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii, Chiriarhul Râmnicului a subliniat că „Evanghelia duminicii acesteia ne reamintește că darurile pe care Dumnezeu ni le împărtășește trebuie să devină temei al faptelor noastre bune. Fără milostenie, suntem anonimi înaintea lui Dumnezeu. Pe când, oamenii  milostivi sunt cunoscuți de Dumnezeu după numele lor. Pericopa ni-l prezintă pe acest bogat prin lucrurile cu care își înveșmântează trupul: porfiră și vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.  Deși numele său era vestit, fiind cunoscut de către toți prietenii săi, Dumnezeu l-a trecut sub tăcere.

Îl amintește Dumnezeu pe omul sărac, pe numele său Lazăr. Acesta era bolnav, plin de bube, slăbit și neputincios, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar câinii venind, lingeau bubele lui. Deşi era sărac şi bolnav, nici nu cerşea, nici nu cârtea.

S-a întâmplat  că a murit omul nemilostiv, dar a murit și săracul Lazăr. Lazăr a fost așezat în sânul lui Avraam, o metaforă prin care se prezintă Raiul, iar bogatul nemilostiv a fost dus în iad unde se chinuia într-o văpaie. De acolo, din iad, uitându-se, a văzut în Rai pe săracul de care acum își amintea și a început să-l roage pe Avraam, spunându-i: Părinte Avraam, lasă-l pe Lazăr ca să-și atingă măcar degetul în apă și o picătură de apă să picure și aici unde sunt eu, pentru că mă chinuiesc foarte tare în această văpaie.

Sfântul Efrem Sirul spune: nu putem nădăjdui la iertarea de la sfârșitul veacurilor, dacă roadele iertării nu pot fi văzute în noi pe acest pământ. Bogatul l-a numit părinte Avraame, iar Avraam l-a numit fiule, dar de ajutat nu a putut să-l ajute: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta şi Lazăr, asemenea, pe cele rele!

Atunci Avraam îi răspunde că nu se poate lucrul acesta, întrucât „între noi și între voi este o prăpastie de netrecut”. Văzând bogatul cel nemilostiv că nu este ascultat și suferința lui nu poate fi mângâiată, fiindcă nimeni nu-și mai aducea aminte de el, se gândește la cei apropiați și-i spune lui Avraam: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, căci am cinci frați; să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin, pentru că și ei duceau aceeași viață de huzur, lipsită de milostenie și de fapte bune.

Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.  Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.  Mântuitorul arată de fapt valoarea ascultării, întrucât, prin aceasta, omul se păzește de mândrie, devenind smerit. Cel care ascultă și face lucrul lui Dumnezeu se aseamănă Fiului lui Dumnezeu Care a împlinit ascultarea de Părintele Său. Sfântul Ioan Scărarul spune că ascultarea este viaţă, iar neascultarea este moarte.

Învățăm, așadar, din pericopa evanghelică a acestei duminici că adevăratul bogat este omul pentru care ascultarea devine starea firească a vieții sale, iar aceasta  îi aduce mult folos duhovnicesc, făcându-l blând și smerit, credincios lui Dumnezeu şi cu dragoste faţă de semeni. Totodată, cel cu adevărat sărac este cel care nu-L are pe Dumnezeu”, a încheiat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie.

De folosul ascultării le-a încredințat Înaltpreasfinția Sa și pe monahiile care, în cadrul Sfintei Liturghii au primit chipul îngeresc.