Cozia este una dintre mănăstirile Arhiepiscopiei Râmnicului în care se păstrează de câteva secole o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni. În ctitoria voievodului Mircea cel Mare, de pe malul drept al Oltului, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea este așezată spre închinare și binecuvântarea credincioșilor icoana Maicii Domnului „Hodighitria” sau „Îndrumătoarea”. Prin grija părintelui stareț al Mănăstirii Cozia, protosinghelul Veniamin Luca, a fost realizată o copie a icoanei Maicii Domnului, care a fost sfințită duminică, 4 august, de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.

„Icoana pe care am sfințit-o astăzi este o copie a icoanei care se află în catapeteasma bisericii mănăstirii, cunoscută ca făcătoare de minuni. Multe persoane s-au rugat, s-au vindecat și au primit ajutor de la Dumnezeu. De aceea, s-a rânduit o zi de sărbătoare în cursul anului bisericesc în care Maica Domnului să fie cinstită de către obștea acestei mănăstiri, care se află sub ocrotirea Preasfintei Treimi, pentru că Maica Domnului este ocrotitoarea monahilor și a tuturor oamenilor”, a spus Părintele Arhiepiscop Varsanufie în cuvântul de învățătură.

După rostirea Sfintei Evanghelii a Duminicii a VII-a după Rusalii (Matei IX, 27-35), Chiriarhul Râmnicului a explicat semnificațiile duhovnicești ale pericopei scripturistice care relatează vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum de către Mântuitorul Hristos, datorită credinței puternice și rugăciunii lor stăruitoare.

„Aceste vindecări din Evanghelia de astăzi ne dau nădejdea că ori de câte ori ne rugăm lui Dumnezeu, El cu puterea Sa cea mare vindecă sufletele și trupurile noastre. Din această pericopă evanghelică învățăm că există această nădejde a omului de a alerga către Dumnezeu atunci când este în neputință, când este bolnav. Însă, nu trebuie să așteptăm să ne îmbolnăvim, să pătimim pentru a-L căuta pe Dumnezeu. Așa cum avem grijă de trupul nostru, dându-i cele necesare, hrană și îmbrăcăminte la vreme, tot așa trebuie să avem grijă și de sufletul nostru. Care este hrana sufletului? Rugăciunea, aceasta este hrana sufletului. În rugăciune noi ne întâlnim cu Dumnezeu, vorbim cu El ca și cu un prieten al nostru, ca și cu un om apropiat nouă”, a spus Înaltpreasfinția Sa.

Ierarhul a explicat că sunt două feluri de orbire, și anume trupească și sufletească.

„Mult mai grea decât orbirea trupească este orbirea sufletească, pentru că omul care suferă din cauza acestei orbiri sufletești, nu numai că nu Îl caută și nu Îl vede pe Dumnezeu, ci are conștiința acoperită de un văl al nevederii și necunoașterii lui Dumnezeu. Orbirea sufletească nu înseamnă numai să nu Îl vezi pe Dumnezeu, ci și să nu asculți cuvântul Evangheliei Sale, iar în Sfânta Scriptură  găsim multe exemple de oameni care nu au ascultat de Dumnezeu și cărora li s-au învârtoșat inimile lor. Bunăoară, Moise, când i-a cerut lui faraon să-i dea voie să ducă poporul lui Israel în pământul Canaan, însă acela nici după cele 10 plăgi asupra poporului egiptean și a familiei sale nu a ascultat de cuvântul lui Dumnezeu, pierind în apele Mării Roșii. Un alt exemplu de orbire sufletească îl vedem la farisei care, deși au văzut că toate proorociile Vechiului Testament se împlinesc în persoana lui Iisus Hristos, căutau ca să Îl omoare pe Mântuitorul, pentru că nu suportau cuvintele mustrătoare ale Sale, la fel cum nu au suportat cuvintele lui Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului. Un alt exemplu de orbire sufletească îl vedem în cazul lui Iuda, care a stat lângă Mântuitorul, a văzut minunile pe care le-a săvârșit, a fost încredințat prin cuvintele Fiului lui Dumnezeu că El este Mesia Cel așteptat, dar, cu toate acestea, din pricina banilor s-a lepădat de Domnul Iisus Hristos și L-a vândut pe 30 de arginți. De aceea, să ne rugăm Maicii Domnului să fim sub ocrotirea ei, să avem credință puternică și rugăciune stăruitoare, asemenea celor doi orbi vindecați de Mântuitorul Hristos, și nădejde că Dumnezeu nu ne va părăsi, dacă vom face faptele cele bine plăcute Lui”, a spus Părintele Arhiepiscop Varsanufie.