Ziua Mondială a Libertăţii Presei se poate! Ziua Ziaristului român de ce nu se poate?

Data de 3 mai reprezintă în calendarul zilelor internaţionale recunoscute sau hotărâte ONU, Ziua Mondială a Libertăţii Presei.

Există, de altfel, o copleşitoare inflaţie a Zilelor Mondiale, unele serioase, altele hilare, unele fireşti, altele absurde, unele inutile, altele redundante.

Vom  enumera o mică parte a zilelor anului cu dedicaţii care mai de care mai mondiale sau mai internaţionale: Ziua Mondială a Scriitorilor, Ziua Mondială  a Radioului, Ziua Mondială a Sănătăţii, Ziua Mondială a Bolnavului, Ziua Internaţională a copilului bolnav de cancer, Ziua Mondială  a Sindromului Down, Ziua Mondială de luptă împotriva tuberculozei, Ziua Internaţională a Comemorării victimelor sclaviei şi comerţului trans-atlantic cu sclavi, Ziua Internaţională de toleranţă zero faţă de mutilarea genitală a femeilor, Ziua Mondială a zonelor umede, Ziua Internaţională a vizibilităţii persoanelor transgen, Ziua Star Wars, Ziua Internaţională a moaşelor (a moaştelor, încă nu), Ziua Prosopului, Ziua Mondială a vântului, Ziua Internaţională a somnului, Ziua Mondială a Vrabiei, Ziua Internaţională a Pisicii, Ziua Internaţională a văduvelor, Ziua Internaţională a stângacilor etc, în total peste 300.

Presa este onorată, în acest inventar festivist, cu două zile mondiale internaţionale: Ziua Internaţională a Presei Libere- menţionată la 20 aprilie şi Ziua Mondială a Libertăţii Presei, pe data de 3 mai. S-ar zice că profesia de ziarist beneficiază, conform acestor „dedicaţii”, de un respect special. Din păcate, în ţara noastră este doar un respect formal, un decor în spatele căruia se ascunde, de fapt, libertatea de a îngrădi libertatea presei, folosind instituţiile democraţiei.

Ziua Mondială a Libetăţii Presei constituie pentru noi un prilej de reflexii complexe şi grave.

Aşa cum se ştie, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România încearcă, de mai bine de 4 ani să impună, la nivel legislativ, o zi a Ziaristului Român, iar acea zi să fie 28 iunie al fiecărui an. Motivul: 28 iunie 1883 a fost ziua „arestării” libertăţii presei, ziua în care marele şi inegalabilul Eminescu a fost scos cu forţa din viaţa publică şi băgat în cămaşa de forţă.

Propunenera UZPR a avut şi are un sens profund, de reflexie şi apărare a libertăţii de exprimare, nu o zi de petrecere cu mici, bere şi lăutari. Îndârjirea cu care Parlamentul României respinge legiferarea unei asemenea zile simbolice, denunţă realitatea faptului ca aşa-zisa libertate a presei este, în România un concept fără conţinut, o farsă mediatică împotriva mass-media.

Principalii exponenţi ai „rezistenţei” parlamentare împotriva acestei zile au fost/sunt Georgică Severin şi Gigel Ştirbu (fostul, respectiv actualul preşedinte al comisiei de cultură din Camera Deputaţilor). Ceea ce trezeşte noi semne de întrebare este faptul că după ce, în repetate rânduri, Parlamentul a fost pe punctul de a vota legea iniţiată de UZPR în acest sens, ea a fost respinsă la intervenţia unei structuri mediatice (sau declarat mediatice) având în spate un ONG şi un partid politic.

Organizaţia Media este centrul de jurnalism independent. ONG-ul este Active watch (Organizaţia pt drepturile omului care militează pentru comunicarea liberă în interes public ) iar partidul este USR.

Faptele vorbesc de la sine: în România, libertatea presei este asediată din exterior, de instituţiile care ar trebui să o apere(Parlamentul şi Guvernul) şi subminată din interior, de pseudo jurnalişti care servesc „Libertăţile”, domnul George Soroş. Pentru că, altfel cine poate răspunde coerent la următoarea întrebare: în condiţiile în care calendarul celebrărilor internaţionale este invadat de zile care mai de care excentrice (Ziua Vrabiei, Ziua Văduvelor, Ziua Zonelor Umede etc.) iar libertatea presei are consacrate două zile mondiale, de ce nu e posibilă şi Ziua Ziaristului român? Sunt incompatibile? Ziaristul român nu are consistenţă identitară? Nu are drepturi? Sau reperul care fundamentează personalitatea presei româneşti în conceptul presei europene şi mondiale-jurnalistul Mihai Eminescu –este persoana non-grata? Iarăşi?...

La 3 mai, este celebrată, aşadar „Ziua Mondială a Libertăţii Presei”, hotărâtă de Adunarea Generală ONU, la 23 decembrie 1993, la Windhock, în Africa de Sud. Un bun prilej de reflecţie pe tema libertăţii şi a represiunii: este mai mult decât necesar să ne exprimăm şi noi punctul de vedere în ceea ce priveşte definiţia, dar mai ales să precizăm spaţiul în care-şi desfăşoară activitatea jurnalistul(ziaristul) în comparaţie cu cel care publică sporadic în diferite reviste anumite materiale pentru întâmplătorii cititori.

V-am ruga, stimaţi cititori, ca în acest context să delimitaţi şi să vă precizaţi poziţia asupra acestor pseudojurnalişti care-şi trec la întâmplare semnătura peste anumite materiale.

Vă mulţumim pentru înţelegerea acordată şi sperăm că ne veţi urmări în continuare aşa cum aţi procedat mereu.

Nicolae Dinescu