Reliefând varietatea formelor de exprimare a cultului celor doi mari apărători ai credinţei, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a arătat că „la Mănăstirea Hurezi au apărut pentru prima dată în istoria artei iconografice munteneşti scene din viaţa Sfântului Constantin cel Mare. Cinstea pe care Sfântul Constantin Brâncoveanu o acorda ocrotitorului său spiritual se datora în mod cert faptului că, încă din timpul studiilor sale, viitorul domn al Țării Românești înțelesese adevărata valoare a legilor și reformelor administrative și culturale care au schimbat pe drept cuvânt istoria unui imperiu, iar prin activitatea ctitoricească și sprijinul acordat episcopilor trăitori în dreapta credință devenise model de ocârmuire statală pentru domnii creștini timp de un mileniu și jumătate.

Lucrările edilitare amintite în cronicile cancelariilor domnești, curajul nemaiîntâlnit în rândul împăraților romani de a oferi libertate creștinilor precum și reformele sociale care, după îndelungi perioade, apărau viața și impuneau ocrotirea mamelor și a copiilor, a bătrânilor și orfanilor, inspiraseră atât pe domnitorii statelor europene cât și pe cei români.

Prin cuvântările rostite de către membrii familiei, prin pictarea icoanelor, prin ferecăturile, prapurii și miniaturile în care sunt reprezentați cei întocmai cu Apostolii, prin așezarea în biblioteca Mănăstirii Hurezi a corpusurilor de legi bizantine, ca de altfel prin întreaga sa activitate culturală, Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu afirma modelul bizantin impus în secolul al IV-lea, pentru că Sfinții Împărați Constantin și Elena l-au inspirat în toată lucrarea cea bună”.